Poezii despre mântuire și timp, pagina 3
Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe rugul poeziei
în rugul nesfârșit al unui vers
arde mâhnirea arde framântarea
să fiu și eu lumina acestui univers
îmi aduc în suflet depărtarea.
din rana mea de doruri și iluzii
curg stropi de mirări franjurate
te atrag bucurie cu ferme concluzii
în vasul meu de lut cu flori pictate.
în temnița de foc a amintirii
am închis chipul iubirilor mele
îi fur timpului secunda mântuirii
și busola îndreptată către stele.
vreau viața mea să fie simfonie
izvorul ce absoarbe solară armonie
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impasul
Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o grădină moartea,-n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu
Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu
Căci în toate cu noi este prezent Domnul Dumnezeu.
În necaz, în strâmtorare ori în lipsuri și nevoi,
Bucurați-vă că-n toate Dumnezeu este cu noi!
Bucurați-vă în toate și nu stingeți bucuria,
Nu întristați Duhul, că-n toate Dumnezeu ne E tăria!
Nu lăsați descurajarea sau vreun fel de întristare
Să vă tulbure inima; Domnul nostru-I bun și mare!
El nu întârzie să vină cu-al Său har izbăvitor
Și tot răul ni-l transformă într-un bine în viitor,
El ni-I Turnul de-adăpost, Dumnezeu tare și Sfetnic
Care are în vedere tot binele nostru veșnic!
Păstrați cugetul curat și-o deplină bucurie
Căci în orice lupte, Domnul, ne E scut, ne E tărie!
Și în toate avem parte de Puterea-I minunată
Și nădejdea că El, Domnul, nu ne uită niciodată!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Nuțu Covâză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steagul de luptă
Dacă te îmbraci
în zalele Adevărului
și ții lângă inimă
scutul dreptății,
când îți mâni
roibul speranței
spre mântuire,
iar din șaua
echilibrului incert,
pe spinarea timpului,
împlânți
sulița
Credinței
în balaurul păcatelor,
înseamnă
că ai câștigat
bătălia
cu Moartea,
nedemnă
de a sta
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții,
întru înălțarea de azi:
Mulțumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioșilor,
pe lunga cale a revenirii
la credință
izvorul sfânt al înțelepciunii.
Onorată a-ți purta numele și... fărâma de sufletul tău!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi doresc de Anul Nou
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credință,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăință.
Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înțelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.
Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină și sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.
Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtășie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ține pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele
ceasului arătau ora patru pe masă
ochii s-au întâlnit cu umbrele
la un rendez-vous pe peretele prost
văruit și cu crăpături ce înfățișau
balauri gheboși în incapacitate
de plată la ora aceea din noapte
camera mirosea a transpirație
și dragoste irosită inutil până la miezul
lumina becului se strânge în jurul foii
unde se experimentează poezia pumnal
care te poate mântui la ora patru
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mântuire și timp, adresa este: