Poezii despre măști și pandemie, pagina 2
De pandemie
Motto: Când te doare la bască
Și nu vrei să porți mască
Ai șanse la vacanță
La o mare distanță.
Am să-ți explic îndată
Cum ai putea, deodată,
Să contractezi covidu'
Stupidu', insipidu':
Umblând fără de mască
Neșansa o să-ți crească
Să întâlnești persoana
Bolnavă, cu "Coroana"...
Odată luată boala
Ai aranjată gala
Cu dalbele halate
Injecții programate,
Cu stări de rău, frisoane
Și alte... lexicoane.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 27 octombrie 2020 (27 octombrie 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în pandemie
E vremea când iarăși, la uși și ferestre,
Un cânt ne colindă... un cânt de poveste.
Crăciunul grăbește la case-a ajunge,
Dar lumea aceasta suspină și plânge...
Copii fără daruri primesc doar urări,
Nici nuci, nici colaci nu-s. Colindători,
Își cântă-n zadar, după lege iubirea...
Căci e-n pandemie de mult omenirea.
Părinții n-au de lucru și sunt datorii,
Gândesc că nu-i sens să mai aibă copii.
Cu ce să-i hrănească, ce speranțe să dea
Când viața le este și așa mult prea grea?!
Dar iată povestea aceasta acum!
E liniște-n case, e liniște-n drum.
Nici câinii nu latră. I-aude Covidul.
Se-aude departe, departe, colindul...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te amintesc în poezii...
E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, că nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, că te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe că dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, că pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemia
Am râs.
Surâs...
Am plâns.
Deplâns...
Și am testat o mască.
Flască...
Că ni se tot inoculează o idee,
Cu remarcabilă înverșunare, logoree
Că masca face bine... e știință...
În minte v-ați creat obișnuință...
Spălarea creierului, grav păcat.
Al celor ce o fac, plătiți de STAT.
Și, revenind la mască, spun deschis:
Masca este un mijloc, un "dichis"
Ce-mpiedică oxigenarea cea corectă
Prin asta, ea e mult prea mult "infectă"!
Se ține-n față maxim două ore,
Nu se atinge, nu oricum, amore!
Că cine face astea "ca la carte"?
Vă spun eu: nimeni soră, frate!
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 septembrie 2020 (6 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre măști și pandemie, adresa este: