Poezii despre medici și superlative, pagina 2
Casa soarelui
ninge atât de frumos,
încât nimeni nu poate să-mi facă vreun rău.
după somnul ce-a ținut luni întregi,
credeam că înnebunesc
precum cei mai buni dintre oameni.
doctorul îmi arată un punct: definește
normalul,
după mintea mea,
în mâini potrivite
lutul ia forme umane.
am văzut munți de pământ scoși
din pieptul copacilor, nenumărate noduri cu suflet
se rugau pentru blândețe și apă,
din tăișul cuvintelor, mi-am făcut coarne de plug
în apărarea iubirii.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând țigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin, m-am uitat în jurul meu și i-am spus vânzătoarei:
"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
[...] Citește tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o stanță în instanță
Toată lumea fură, fură
Nouă nu ne-a mai rămas nimic
Într-un hal fără măsură
De la mare la cel mic
Cei mai mari își fac damblaua,
Cei mai mici aplaudă
Și-așa prinde haimanaua
Gustul pentru fraudă
Dacă furi un măr, te leagă
Un jandarm retrogradat
Altul fură-o țară-ntreagă
Și apoi e decorat
Unul cară în afară
Via-n geanta diplomat
Da-l aflară. Și-l umflară
Și-l lăsară: boss-umflat!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pneumonie
am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa dacă să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.
am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
apărută undeva-n plămânul stâng
sau poate de la inimă.
la chioșcul de ziare din capătul aleii,
unde se vând țigări și la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară
am stat puțin și am privit în jur
spunându-i vânzătoarei pe un ton scăzut:
[...] Citește tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile frumoase
Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soția Eva, noi fiind bieții Adami,
mereu păcăliți.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde și dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctorițele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus ai să trăiești, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că și ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
și m-a învățat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde nu sunt iubit
Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, ești genială, scrii bine,
Un artist bun scrie și prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconștientul nu știe carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriți-vă,
Ați citit jurnalul unei căpușe, dar știați că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul și invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinerețea urmă de neșters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, ești nebun? Eu zic UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib și Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe ușa laterală.
Și ce rezistă? Contrariul curgerii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-ale tranziției sau Treptele integrării - IV
Cel mai realizat, pe toate planurile,
pare a fi doctorul Faust.
După ce i s-a decernat premiul Nobel,
numele său ilustru figurează în vitrinele tuturor librăriilor
și în mai toate publicațiile.
Guvernele nu au cum să nu ia în considerare
opiniile sale,
mai ales când presa scrisă publică știri senzaționale
despre iminenta sosire a lui Godot,
care panichează comunitatea
și scindează societatea: pro și contra Godot,
în timp ce autoritățile devin neputincioase.
În aceste momente critice,
doctorul Faust este invitat la toate posturile de televiziune.
Doct, nuanțat,
prestigiosul cărturar explică pe un ton cald și cuceritor
că societatea are mare nevoie, desigur, de sărbătorile purificatoare
ale nașterii și învierii lui Godot,
că Godot constituie, desigur, unul dintre cele mai frumoase mituri
ale omenirii,
[...] Citește tot
poezie de Traian Călin Uba din Și totuși, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scene de viață, scene de familie
doar noi oamenii, ciorile și porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite și înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos și cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospețimea și spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuație
pe o alee zeci de costume ieșite la aer se bucură de mușcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepții se umflă la cea mai mică pală de vânt
și copacii zgribuliți privesc și nu înțeleg de unde atâta plăcere
medici, asistente, felceri și brancardieri ireali își fac loc pentru operații dificile
pompând substanțe aromitoare printre nume latinești uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă și din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menținerea zilei în parametri orari stabiliți
mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, clești, foarfece și clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înșirându-se ca zilele roase de amânări și decepții
ochii goi caută să străpungă depărtările cenușii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătății.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trăiesc nici aici nici acolo
viața e un registru grav
contabilizează înregistrează semnează
pentru tot ce faci uneori te amendează pentru excese
te închide în celula cea mai strâmtă umedă și întunecată
de unde nici gândurile nu mai pot străpunge cu iluzii ascuțite
este tot ce înseamnă nevoie personală
doctor profesor avocat măcelar florar popă artist
dicționar și cel puțin o limbă străină în care te refugiezi
ori de câte ori ți se impută dreptul să trăiești pe limba ta
trăiești fără nicio vorbă pe zi
doar subconștientul se destăinuiește unui imaginar pe care
îl auzi săpând în tâmple un tunel de libertate
simți cum vieții i se dărâmă zidurile și trebuie
să o iei de la capăt de parcă într-una singură ai trăi de fapt mai multe
concepi propriul jurnal al fericirii
de-a încolți toate formele de neadevăr
cine să-ți reproșeze că iubești și de ce
că ai trecut granițele fricii și mentalităților
blocate în pinul vremurilor curente
o dată îți bate obrazul și te umilește
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemie
Ne zac spitalele bolnave,
ne mor copii sub flori de măr,
iar noi, prin scrieri și hrisoave,
citim frânturi de adevăr.
Ne zace boala, ca o ciumă,
în teste care nu mai vin
și am ajuns procenți și-o sumă,
prin lacrimi, bocet și suspin.
Ne zac toți doctorii pe-acasă
în proceduri și izolări,
ne mor bătrâni, închiși în casă,
înfrigurați în dezolări.
Ne zace dreptul la o viață
în coduri, ordonanțe, legi,
și ne schimbăm mai des la față
când îi vedem pe-ai noștri regi.
Ne zac cuvintele-n privire,
ne mor zvâcnirile-n avânt,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medici și superlative, adresa este: