Poezii despre principii și religie, pagina 2
Viața ar mai trebui și trăită
din când în când
printre griji și nevoi
etichete și principii
platforme program
promisiuni
am putea renunța la așa trebuie
sau la așa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
și cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrățișare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porți tu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe de viață
timpul se sfințește sub soarele divin
convertește la iubire naturile toate
revelații de credință urcă-n cer senin
secvențe de viată au sorți fermecate.
armoniile lumii sunt dansuri în lumină
azi muzica angelică răsună grandios
broderii sangvine se țes în albumină
cresc principii sfinte pe tărâm glorios.
sufletul se modelează cu temeinicie
să se apropie duios de Dumnezeu
am împărțit în lume slove cu dărnicie
cu muza mea alături am scris un expozeu.
trăiesc senzații de ascensiune-n veșnicie
alături de stele vreau să ajung și eu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Geneză
știu că la bătrânețe sufletul e complex
discerne principii armonii de splendori
iubiri de poveste nu țin cont de sex
și bărbatul și femeia sunt cuceritori.
naturile formează prietenii pe viață
mirabile înțelepciuni rezistă la dezastre
accesul la miracole timpul ne învață
scoate în evidență energiile noastre.
planeta ne e casă, leagăn de făgăduință
ne crește, ne hrănește, ne face puternici
tot ce ne înconjoară ne e de trebuință
e școala ideală ne formează cucernici.
lucrăm la îndumnezeire supremă biruință
pentru Dumnezeu toți oamenii sunt trebnici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seamă de principii
iubesc cerul și pământul, viața tot mai mult
acum la bătrânețe iubirea-i mai profundă
mă îmbăt cu elixirul dulce și exult
cu noian de sentimente sufletul abundă.
am cuprins credința din oceanul ocult
sub aripa ocrotitoare plutesc ca pe o undă
poruncile lui Dumnezeu le învăț le ascult
dragostea Lui divină este tot mai fecundă.
calendarul cu sfinți mereu îl consult
lupt cu deznădejdea câștig câte-o rundă
înving și tristețea cu un avânt tumult
îmi pare prețioasă fiecare secundă.
cu o seamă de principii la final rezult
lumina nemuririi aș vrea să mă ascundă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Raiul de apoi
Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul mustește de noroi.
Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbește-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii și Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?
Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viață supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar și în ochii ei?
O, Doamne, te invoc arzând de umilință,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduință!
Nu-s crud, nu-s ușă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deal
toamna oxidată din talant în plămân
musca bețivă roită pe buză
principiile trecerii rămân
se pleacă mai devreme
arcul lamelar e concentrat
timpul era mai demult bărbat
inspirație
val
aliniere
înțepenire
forfotă la crucea de pe deal
inventar
ce om bun a fost
ce om
ce om
prapor
găină
[...] Citește tot
poezie de Dan Pachițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea femeilor
Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:
"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup și principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înțelege ascultând
Un înțeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O ființă neputincioasă în fața Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri prețioase
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi fățărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinței,
vreau să dau divorț minciunii, să fac jurământ credinței
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristețea și provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia.
Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioșez cu greu ca să mă despart ușor,
simt că fiara-și face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadență suferă inima mea
și ating dorita clipă - suferință pentru-o viață,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povață,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia.
Înțeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre principii și religie, adresa este: