realitate şi religie

Povestea uneori vineri seara

ea era cu bărbaţi trecuţi prin ape
cum gandurile pe jumătate mâncate de lacrimile dinăuntru
atmosfera lâncezea nedeterminată
nuferi din mâlul realităţii

ritmul palmat ca o ţigară în frigul nopţii
îl duceau împreună
deşi nu aveau nici o poveste
nespuse toate ca o altă întâlnire

orizontul desface nori vineţii
început naiv pe un pat translucid
rugăciuni se izbesc de tâmple

poezie de Mădălina State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte şi pace

Linişte şi pace, totu-i ca la carte;
Predică păstorul hotărât să poarte
Cuvântul în lume şi lumea de toarte
Spre o lume nouă, necuprinsă-n soarte
Dar enoriaşii dorm un somn de moarte.
Oare nu-i el bun sau nu e dreptate?!

- Un bun cantitativ fără calitate
Şi-o ţintă greşită în totalitate
Provoacă-adormirea în realitate -
Dar, trezind păstorul, ai făcut dreptate!
Dreptatea-i divină şi-o necesitate
Iar trezirea-i viaţă din Divinitate.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (12 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repulsii

Căutam oameni normali
Cel mult de omenie
Sau cel puţin amabili
Într-o asociaţie anume
Nu neapărat amici
Eram mulţumit să fie neutri
Dar am nimerit pe tărâmul celor vicleni
Din ne cunoştinţă de cauză
Nu am bănuit că acolo e infern
Părea a fi un loc luminat
În realitate era ceva demonic
Persoane prefăcute
Diforme şi răutăcioase
Sub acele măşti perfide
Cu înfăţişări blajine
Se ascundeau cei diabolici
Cu caractere întunecate.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se spune adio fără să te desparţi

Se ia tandreţea şi se taie în două inimi roşii cele patru zări.
Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii.
Pe marginile clipei încolţeşte beţia din câteva amintiri mărunte.
Dintr-un castron adânc ziua se face mai frumoasă şi
smocul ăla de realitate din creştet se reflectă doar prin vitrine.
Dacă nu ştii să plângi când tai ceapa, tai-o cu gândul la bani.
Pentru Dumnezeu, aruncă-ţi şi tu odată solniţa şi lasă gustul să-ţi scape printre degete!

poezie de Andrei Lucian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se spune adio fără să te desparţi

Se ia tandreţea şi se taie în două inimi roşii cele patru zări.
Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii.
Pe marginile clipei încolţeşte beţia din câteva amintiri mărunte.
Dintr-un castron adânc ziua se face mai frumoasă şi
smocul ăla de realitate din creştet se reflectă doar prin vitrine.
Dacă nu ştii să plângi când tai ceapa, tai-o cu gândul la bani.
Pentru Dumnezeu, aruncă-ţi şi tu odată solniţa şi lasă gustul să-ţi scape printre degete!

poezie de Lucian Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevărul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost hăituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vămile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.

Voi găsi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mâneciu
O voi găsi-o după miros,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii (10 decembrie 1983)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafia şi eu

Sufletul meu e un prinţ închis într-un turn,
Scrutând viaţa prin cinci micuţe ferestre.
El e o prinţ cernit, prizonierul trupului.
Iar sufletul tău, care a zburat în clipa-n care-ai murit,
Este o o aripă strălucitoare, pe deplin eliberată...
Nu tu eşti stafia, stafia sunt eu!

Câte pot înţelege privind lucrurile! Pentru mine, lucrurile
nu sunt ceea ce sunt ele cu adevărat, ci felul in care apar
celor cinci simţuri cu care Dumnezeu controlează
întregul percepţiilor mele, fragila mea realitate.
Astăzi, acolo, tu ştii deja totul... eu, recunosc, nu ştiu nimic!
Nu tu eşti stafia, stafia sunt eu!

poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa stă mereu sub semnul primăverii

Viaţa este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conştienţi de asta.
Suntem atât de adânc adormiţi
Încât nu încetăm să îi neglijăm frumuseţea.
Este viaţa cea mai apropiată de perfecţiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătăţită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiţi
Şi de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca şi cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Şi păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Şi tu eşti adormit.
Nu ai cum să simţi razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Şi imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum să vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum să zăreşti dansul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porro via

este o replică a vântului turbat mirato
scoaterea dedesubturilor de sub rochia de mătase a femeii
şi ea umblă vie în trup de bărbat
precum o cheie ascunsă la streaşina unei case părăsite
îţi dă fiori acei fiori din care se nasc monştri
o curbură desuetă a realităţii
nu dăruiesc priviri clandestine nimănui
istoria se scrie încet odată cu mersul nostru
şi cel din urmă pas călcat este aripa unui om
o replică a zborului în care eu cred
încă îl caut pe Dumnezeu
să mă uimesc că nu port carne pe suflet

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil nenăscut

oare cum ar fi să fii
copil încă nenăscut?
cred că n-ar trebui să mai aştept
vreo mântuire,
sau firimiturile aruncate
de specia umană,
mi-ar fi de ajuns
cuvintele mamei auzite
prin vis
dintre faguri de miere,

cum ar fi să stau drept în faţa
milei lui Dumnezeu şi a oamenilor,
să nu mă ştie,
să nu mă pedepsească,
să nu mă căsăpească,

cum ar fi să fii un copil,
nenăscut încă,
neînduplecat şi în

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!