Poezii despre religie și șosele, pagina 2
Recviem pentru o roată
cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?
cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii de lux
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe șoseaua de piatră
șoseaua din noi șoseaua uitată
în care orașul meu
avea nervii întinși la maxim
străzile mărșăluiau nevrotice
de-a lungul și de-a latul
trupului tău căptușit cu întuneric
uite cum umpli
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt. când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
și nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Limba Română
Am adormit în Carul Mare Dimineață rezervată
Voiaj prin țara mea
Doi-trei bărbați și nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 și 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 și 41 de minute
Mănăstirea Voroneț
Albastrul de Limba Română
de-o veșnicie se amână
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Limba Română
Am adormit în Carul Mare Dimineață rezervată
Voiaj prin țara mea
Doi-trei bărbați și nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 și 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 și 41 de minute
Mănăstirea Voroneț
Albastrul de Limba Română
de-o veșnicie se amână
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aparent
Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îți spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Același trai, cu ambalaj mai bun.
Mai inventăm câte un tip de rană
Și parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.
Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Plutește arogant pe el, un pet.
Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greșeli mai vechi, aceleași șoapte,
Ce-au amăgit părinții-n al lor timp.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sihăstrie
Te-ai așteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuță și o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioși,
la zece minute de șosea.
Nu trebuie decât să urmărești indicatoarele.
Nu e nevoie să te holbezi la el prin binoclu
de la mare distanță.
Îl poți auzi și vedea clar de aproape,
în vreme ce el explică senin unui grup de turiști din Wiliczka
de ce a ales să trăiască în acea solitudine severă.
Are o barbă lungă și albă,
poartă o robă cenușie;
obrajii îi sunt rozalii ca ai unui bebeluș,
iar ochii de un albastru limpede.
El se va lăsa cu bucurie pozat
lângă tufa de trandafiri roșii.
Fotografiile sunt făcute de unul Stanley Kowalik din Chicago,
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La o aruncătură
nu știu dacă se numește regăsire
sau este numai tributul revendicat
de trufașa viață
toate aceste scene nocturne
când pungesc așternutul
fac din vis o placentă
în care umblu desculță prin mine
pe coridoare niciodată știute
... drumul meu concret
pe șosele din bitum și păsări înghețate
urmând traiectoria pădurilor dezmoștenite
drum în pantofi roșii din lac decojindu-se și degete strânse
în văzul orb al exteriorului care te-mpinge te-mpinge
drumul meu
așteptând
eliberarea
Acasă!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Pseudo)adversități
sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online
! fataliști, doar obiectivi am zis:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiași habitat
va fi treaba ornitologilor existențialiști "ce și cum"
negru pe alb școlari conștiincioși vor da un sens
excepției de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mișcarea aceasta de rotație contra omului
! așadar, ne vom mulțumi cu lumină parțială
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înserați și lacomi vom staționa la aceeași pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberațiile își vor face loc în normalitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și șosele, adresa este: