Poezii despre religie și șosele, pagina 3
Ziduri
ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile și viețile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor
ne-au pus cămașa timpului hoției din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
și-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar și pentru copii care nu sau născut
în săli uriașe stabilesc doar destinul găștilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost și este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănțuite și strigă două epoci
cei morți, cei vi și fără libertate până în 90 și cei de după, fără viitor
din realitate au făcut o mass-media uriașă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârșit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falși duhovnici și măști de circ, cu analfabeți
cu saltimbanci îmbrăcați în politicieni
cu magistrați din lumea lor
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fețe întoarse
oamenii sunt fețe-ntoarse, în zilele în care-s supărați
iar în nopți întorc spatele, obosiți de ce poartă-n ei
și numără timpul pentru ca să treacă
suntem absurzi!
de multe ori, alții ne fac baie minții
și ne-o spală
la unii de tot, au ăștia un detergent dat dracului de tare
lăsăm iubita, nevasta și luăm secretara, să o studiem
dar nu oricum și nu oriunde
cred că imaginația crește odată cu tesiunea momentului
de aceia unii pun borduri duble, să nu ne inunde sufletele
dar ne inundă fețele
cu cât dau mai mult pe-o noapte, cu atât le crește rangul social
maidanul a rămas undeva departe, arătura vieții a uitat
plugul pâinii, poiana și țărâna satului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
La (im)perfect
[file de jurnal afectiv]
se crease diversiune
oamenii purtau măști... aruncau
cu sentimente și confetti...
pe nimeni nu interesa propriu-zis
oprirea finală
trădarea trecea drept faptul divers:
nimeni nu intenționase pe nimeni să rănească
doar clipa!
clipa asta!
își revendicase dramul de libertate
fățărnicia!
(se uitau păsări... ignorau transformarea fatală)
îți aminteai vag de mine
femeia parțial conservată
într-o poză digitală
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocabule
aur, aleanuri, agave
adagii, aezi, acvile
aclamații: ave! ave!
anonimelor abile.
babițe, baboi, babușcă
baclavale, bacon, bai
beizadele, briști, biciușcă
becherul boit bălai.
camarilă, cap, cabale
cazane, cinzeci, ciocan
cioflingari, caiafe, cale
calomnii, calici, cancan.
dansuri, dalie, dulbină
dor, dulcegării dorite
daruri, dragoste divină
doine din drâmbă doinite.
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu numai gloata, Doamne, ci și eu
Când citești atent Scriptura și te lași pe gânduri dus,
din dorința de-a pătrunde înțelesu-n rânduri pus,
Rătăcind printre mistere, câteodată apelezi
la repere pământene, încercând ce-i scris, să vezi.
Să luăm, ca de exemplu, din Ioan un mic citat,
care însă te-amețește cât de-ntins e și bogat.
Spune Ioan că de s-ar scrie tot ce Domnul a lucrat
când S-a-nveșmântat în carne să ne scape de păcat,
N-ar cuprinde nici pământul, cât e el de-ntins și lat,
cărțile-n care s-ar scrie ce-a făcut El și ce-a dat.
Cugetam cu ani în urmă la versetul cu pricina,
când goneam în miez de noapte înspre casă cu mașina.
... să pui carte lângă carte... și volum lângă volum,
până umpli casa, podul, tinda, curtea până-n drum...
... să umpli apoi și strada și pe-a ta și celelalte,
tot orașu-n care stai și pe cele-nvecinate...
Asta-nseamnă că mulțimea ajutată de Isus
umplea tot Ierusalimul, țara-ntreagă-n jos și-n sus.
N-a rămas cămin în care darul bunătății Sale
să nu fi intrat să-aducă izbăviri de chin și jale...
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și șosele, adresa este: