Poezii despre religie și țări, pagina 2
Steaua care nu va cădea
Pleacă soldații în țările calde!
Se duc în țările calde dupâ moarte să stea!
Mai bine mă păzesc de ea!
Pleacă soldații în țările calde
și Dumnezeu
dă cu albastru cerul pe-o bidinea
să văruiască steaua
ce nu va cădea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covată cu aur de stele
Țara mea e covată de stele
Plămădind galbenul din ele
Pe un braț albastru măiastru
Ce naste din ciob de ulcele
Frâmântate-n doine cu sângele
Curs pe aici să cânte horele
Plai negăsit pe nici un astru
Rai de nuferi si păsarele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.
Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.
La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micu...
Cine-i Micu?
E bunica ce sfințește
Tot ce Dumnezeu iubește.
Tot ce e mai scump pe lume,
Noblețea și bunul nume,
Țara, neamul și copiii,
Comori sfinte, fără preț,
Bucurii și slăbiciune...
Artă veche cu renume,
Stemă cu respect în lume,
Neam frumos, să nu te pierzi!
Spune Micu, în rugăciune,
Când se roagă lui Isus.
poezie de Valeria Mahok (17 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Sfântul Nectarie
Părinte Nectarie, o sfinte preaiubite!
Al nostru bun prieten și al Lui Dumnezeu
Tu, cel ce faci minuni mari, nemaiauzite
Roagă-te fierbinte și pentru neamul meu
Fă cu noi o minune, în anul Centenar
În țara noastră dragă să devenim stăpâni
Fă-ne mai buni, mai demni și umple-ne de har
Deci, cu alte cuvinte: fă-ne, din nou, Români!
rugăciune de Gabriel Mihalcea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnaj
Mă dor copacii din pădurea țării,
Că li se curmă viața prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.
Când brazii plâng rășini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Și nu-s vitejei să strige alelei.
Izvoarele devin tot mai amare,
În munții tot mai goi și otrăviți,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriți.
Ne vânzolesc din nou străinii țara,
Și parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Și gliei sacre propriu' inamic.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O trup svâcnind în ștreang, străpuns de gloanțe
O trup svâcnind în ștreang, străpuns de gloanțe
Pe care preoți slujba n-au citit.
Pe-aici s-au stins mucenicești speranțe
Ce n-au ajuns cu ruga la sfârșit...
Ci, "tatăl nostru care ești în ceruri"...
Pădure, tu la capul lor le-ai spus
Când ramul tău ți-l sugrumară geruri
Cu chiciura zăpezilor de sus.
Pe-aicea ieri se stinse floarea țării
Și astăzi trup din trupul țării crești
Cu veșnică speranța primăverii,
Pădure, tu, din satul Tâncăbești
Pe-aicea cot la cot legați cu funii
Urcară Criști pe Dealul Căpățânii!
sonet de Ion Țolescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină în convalescență
Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și țări, adresa este: