religie şi ţări

Dintr-o poveste

Port străin şi cărţi străine,
Tot ce din străini ne vine;
A ne-ntrece cu ocara
Şi-a batjocori mereu
Ori hulind pe Dumnezeu
Şi nesocotind bărbaţii
Care ne ridică ţara,
Ori umblând ca apucaţii
Să ne batem vecinic pieptul:
De-am fi oricît de nemernici,
Să ne credem toţi puternici,
Toţi cu cap şi toţi cu dreptul
De-a fi călcători de lege
Şi-ntr-un sat fără de câni:
Astea sunt deocamdată
Voi, iubiţii mei români,
Marfa cea mai căutată.
O, dar nu te-nspăimânta:
Nu la noi, se înţelege,
Ci-ntr-o ţară-ndepărtată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tezele lui August...

Douăzeci de ani de libertate, douăzeci de ani de sărăcie
Douzeci de ani de aspiraţii, de trădare şi făţărnicie.
Douăzeci de ani de când poporul a permis clozetului poltic
Să-şi focalizeze masa critică şi să se transforme în elită.

Când ne bucurăm că noi sîntem stapinii ţării
Masele fecale interese îşi canalizau pe întuneric
Noi într-un avânt ieşeam în Piaţa Marii Adunări Naţionale
Neştiind ce înseamnă libertatea pusă-n slujba maselor fecale

Cică un evreu ruga la Dumnezeu, mintea noastră, ştiţi voi, de pe urmă.
Dacă Dumnezeu îl asculta, devenea şi evreimea turmă.
Oare înspre libertatea asta noi am tins- de-alinia parada militară
Spre tribuna, unde suplu raliate, dau onorul masele fecale?!!!

poezie de Iurie Osoianu (6 august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România în carantină

Ţara noastră-i zău cobai

dar planeta parcă-i iadul

c-am plecat ca ieri din rai

şi-astăzi răul a-ntins vadul

Iar planeta parcă-i iadul

Doamne încotro s-o luăm

dăm de secu ori mosadul

între maimuţă şi om

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul cu crin

Se odihneşte subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in braţe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aştern. El îi calcă de rău. Şi de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând şi din vine.

Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mânile - în stânga şi-n dreapta - pare că veşnic
şi-ar împărţi pădurile, ce le are în ţara de sus.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exodul moldovenilor (BBC: Moldova - ţara a cărei populaţie descreşte cel mai rapid din lume)

... Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Pierdute-n albăstrii de bolţi

Vezi moldovenii fug şi fug
De foame, sărăcii şi jug
De comunişti şi procurori
De bruma care cade-n zori

Nefericitul meu popor
Nu mai încape-n ţara lor
De vânzători de Dumnezeu
Adăugat la rest mereu

De secole asemeni chin
N-a fost mai mârşav şi mai fin
În ţara doinelor de dor
Ca musca moldovenii mor...

poezie de Iurie Osoianu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre orbirea sa [On his blindness]

Când cuget la lumina irosită
Pân' la jumatea vieţii-n lumea mare
Şi la acel talent al meu pe care
Moartea-l va lua, când sufletul palpită
Pe Creator să îl slujească oriunde,
Ca nu cumva să i se-aducă vină,
"Ţi-a interzis El dreptul la lumină?"
Întreb atunci. Răbdarea îmi răspunde:
"Să ştii că Dumnezeu nu ţine seamă
De tot ce munca voastră-I dăruieşte,
Doar cel ce-I poartă jugul îl slujeşte.
Şi-i ca un rege; şi pe mii îi cheamă
Ce peste mări şi ţări merg fără teamă:
Dar şi cel care aşteaptă îl cinsteşte".

poezie clasică de John Milton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magistraţii

ce lugubru ordin de călugări
-la cheremul unui fariseu
arde Basarabia pe ruguri
şi cu ea în mine Dumnezeu

criminali înveşmântaţi în robe negre
strangulaţi prin lege ţara mea
şi prin săli cu faima de tenebre
-numai voi, cu dreptul de a fura

preschimbaţi omoruri bestiale
în -prin imprudenţă- pentru bani
condamnaţi pentru un sac de paie
pe săraci - la mulţisprezece de ani

prin sentinţele irefutabil de sinistre
aţi ajuns să recunoaşteţi chiar şi state
-bunăoară o fantomă de la Nistru
şi de iure şi de facto - şi de toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!