Poezii despre religie și revoltă, pagina 2
Citeam la focul iadului
Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.
În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
O lapidare-n plus, din răzbunare ,
Citeam la focul iadului postumii.
Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.
Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
30 Iulie 1830 (Paris)
Un rege bun puteai să fii.
N-ai vrut. Și ți-a plăcut să crezi
Că poți poporu-n jug să-l ții.
Nu-i cunoșteai tu pe francezi!
Există judecată chiar
Și pentru țari pe-acest pământ;
Și-n timp ce alergai fugar
Coroana ți-a căzut, s-a frânt.
Cumplită luptă s-a încins!
Sub steagul libertății, duhul
Revoltei în popor s-a-ntins
Și-un singur glas umplu văzduhul.
Mult sânge la Paris a curs!
O, cum plăti-vei tu, tirane,
Curatul sânge care-a curs
Și-aceste jertfe mari, umane?
Când goarna-n cer va răsuna,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoltă de noiembrie
Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laș?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Și-i vărs gălbenușul pe oraș?
Ce știu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A mușcat carne din lună?
Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viața după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Și tinerețea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul și cu poezia.
Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranțe, ce tristeți am avut eu
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altar și jertfă
Se ridică aburi pe pământul
Scos din vremi, când porunci Cuvântul.
Căprioare sprintene se-avântă
Prin desișuri sure. Codrul cântă.
Universul are astăzi, parcă,
Altă-nfățișare. Ca o arcă
Inima lui Abel, îndrăzneață,
Lin plutește-n mândra dimineață!
Pe altarul dragostei, în soare,
A adus, drept jertfă, trei mioare;
Vreascurile ard și arde, spornic,
Sufletul ciobanului datornic.
Ochii lui frământă bobi de rouă.
Mâinile-s spre ceruri, amândouă.
Cum să-și spurce mintea cu revolta,
Când privește! fumul e cât bolta?
"Caine, de-ai ști ce-i rugăciunea,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ar mai trebui și trăită
din când în când
printre griji și nevoi
etichete și principii
platforme program
promisiuni
am putea renunța la așa trebuie
sau la așa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
și cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrățișare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porți tu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu are chipul meu
într-o noapte
în cel mai profund vis
dintre toate visele mele
am văzut Începutul:
Dumnezeu are chipul meu
și eu am chipul Lui Dumnezeu
suntem una și aceeași Ființă:
iubim împreună și
urâm împreună
într-o dualitate revoltătoare
laică și religioasă deopotrivă
oricând eu mă pot duce în locul Lui
și El poate veni în locul meu
pentru că locuim în aceleași trupuri
și în aceleași iluzii despre ce ar putea fi
eu sting lumina acum în cameră
pentru că e târziu și trebuie să dorm
[...] Citește tot
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță de toamnă
norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezește stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.
se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.
în viziuni creștine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.
toamna-i o romanță pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dărâmarea
sunt un călugăr revoluționar născut prea târziu
mă dor rănile fraților căzuți în lupta dezmoșteniților
aș vrea să văd și eu solstițiu rozelor pedante
dar mă umflă plânsul copiilor nenăscuți și fără drum
scriu pe taste direct cu târnăcopul și lopata
care mi-a săpat mormântul înghesuit într-un vers
dorm într-o groapă de leșuri descompuse
niște visători și ei striviți sub grijă zilei de mâine
mănânc fast-food alienat plastificat
cânt într-un cor de maici franciscane
mai beau și eu o vodcă periferică
vreau să mă mântuiesc de toate astea
n-am timp să fiu porumbel curcubeu
dărâm lumea cu vorbe gloanțe
trase din revolverul revoltei
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva umbră, - Adam lumina...
În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,
'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.
Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?
Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și revoltă, adresa este: