Poezii despre religie și smerenie, pagina 2
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rut
Istoria lui Rut ne-a învățat
Că Dumnezeu iubește pe oricine.
Credința și iubirea ei au dat
O pildă pentru neamuri, pentru mine.
Dorința de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie și-avânt,
Ne încadrează bine-n planul Său,
Ne răsplătesc chiar astăzi pe pământ.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea de pe urmă-aduce
Vremea de pe urmă-aduce
Mai puțină bucurie
Dar orice ar fi să fie,
Dumnezeu ne-a dat o cruce...
Cel ce-n urma Lui și-o duce
Cu evlavie și smerenie,
Bea din Stâncă apă dulce,
Poate Muntele să-l urce
Și-n primejdie prin Pustie
Poate-n pace să se culce
Și să umble-n voioșie.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (13 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn al învierii
Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii sfânt.
Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniți flămânzi, gustați din cină,
E nunta Fiului de Împărat.
poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plouă
Plouă-ntr-una de trei zile,
cerul parcă-i rupt în două,
ca un perpetuum mobile,
răbdarea ne e pusă-n piuă.
Se spală rele și păcate
se miruiește așteptarea,
iluziile-s obercate,
se-ntrezărește înălțarea.
Se rup zăgazuri de neștire
și se coboară-n propiul eu,
primim smeriți buna-vestire,
că-i totul de la Dumnezeu.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcală și Tândală la biserică
Când Păcală și Tândală
se închină la icoană,
Păcală se uită-n jos,
iar Tândală la Hristos.
Tândală îl întreabă pe Păcală:
-Ce cauți pe jos păcală?
Păcală îi răspunde:
-Eu îl caut pe Hristos.
-Hristos este sus.
Ce să caute pe jos!
Smerit, Păcală îi răspunde:
-A coborât pe pământ
să ne fie nouă bine.
Să aducă Duhul Sfânt
de la Dumnezeu citire.
Tândală continuă să se închine
la icoana lui Hristos.
Păcală face mătănii
chinuindu-se pe jos.
La plecare,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Weekend în rai
(lui Ninel și Mihaelei)
am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ținut în palme
cu lumini dumnezeiești s-a umplut odaia.
m-am plimbat fericită pe colțul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.
prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reașezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.
pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire de flaute
După ce aerul trece prin flaut,
înflorește sub aripi de păsări
și are mirosul unei biserici
abia alăptate de rouă.
Cu mâinile altcuiva
încerc să ridic muntele
cât mai aproape de ieslea norilor,
fără să tulbur orga
ce cheamă stelele în palma cerului,
în timp ce o ușă în formă de cerc
se înroșește de așteptare.
Smerită și blândă,
duminica ascunde sub tălpi
sămânța de rai.
Până unde crește sufletul în pâine?
Până când?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugămintea
L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăț simplitatea și smerenia.
L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înțelept.
L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dumnezeu mi-a dat...
Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima și gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
și puterea bărbăției.
Mi-a dat avântul tinereții
și liniștea bătrâneții.
Mi-a dat visul înălțării
și măreția afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
și chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreață,
smerit, acum, îi mulțumesc!
De la El am primit viață,
porunca Lui împlinesc.
poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și smerenie, adresa este: