religie şi smerenie

Ce mi-aş dori de ziua mea

Doresc să râdă-n zare magnoliile şi crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înţeleg pe rând, iubind, pe fiecare!

Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandreţe să şterg orice povară!

Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng şi lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit şi blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!

Să urc pe înălţimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aştri, magii de vis şi stele,
Credinţa să-i redau aceluia lovit
Şi sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie,te iubesc

Românie,
în genunchi mă-întorc la tine
şi smerit îţi cer iertare.
Nu mai plec în ţări străine
unde zilele-s amare.
Nu vreau lacrima să-mi curgă
pe pământul lor străin.
Acolo toţi mă alungă
şi-mi toarnă-n suflet venin.
Sătul de înstrăinare
nu mai vreau să rătăcesc.
Cu drag mă-întorc la izvoare.
Românie, te iubesc!
Cu credinţă-n Dumnezeu
îţi sărut pământul sfânt.
Am fost şi rămân al tău,
că-mi eşti leagăn şi mormânt.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i mai de preţ în lume

Tot ce-i mai de preţ în lume,
Eşti Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat şi ne-ai dat viaţă,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriţi doar Ţie,
Îţi slujim neîncetat,
Eşti a noastră bucurie,
Fie-Ţi Numele lăudat.

Tu, eşti Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viaţă veşnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Eşti puterea ce ne ţine,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare eşti, puternic, sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaj

Mă dor copacii din pădurea ţării,
Că li se curmă viaţa prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.

Când brazii plâng răşini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Şi nu-s vitejei să strige alelei.

Izvoarele devin tot mai amare,
În munţii tot mai goi şi otrăviţi,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriţi.

Ne vânzolesc din nou străinii ţara,
Şi parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Şi gliei sacre propriu' inamic.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru părinţii mei trecuţi la cele veşnice

Eu nu-ţi cer, Doamne, nu implor
Ca să mă faci nemuritor;
Şi nu-ţi cer, Doamne, nici avere,
Nu cér nici glorie, putere,
Nu vreau pe veci aprecieri,
Să mă fereşti de mari dureri.

Te rog smerit, căci Tu eşti mare,
Părinţilor le dă iertare!
Te rog ca-n marea milă-a Ta,
Să te înduri, căci poţi ierta,
Căci nu e om care-a trăit
Şi niciodată n-a greşit!

poezie de George Budoi din Rugăciunea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portal ratat

(sculptura duhului)

în căuşul inimii tale
obrajii sărutului meu se rumenesc uşor
smerenia roz a degetelor
schimbă polii magnetici ai raiului

rădăcinile mărului cresc punctul de fierbere căii lactee

pulsul colorează în busuioc
străfulgerările sunetului prin sângele orei

din cuptoarele pielii mireasma iubirii
iese aburindă
şi cântă

pietrarul uranic înfige dalta

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat originar

De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet şarpe cu vorbe să te îmbete
Şi-n loc s-asculţi smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?

Şi tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeţi te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învăţat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare aţi săvârşit păcatul?

Noi toţi, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranţa şi ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putinţă,
Ne-am săturat de trudă, nevoi şi suferinţă.

O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea şi-a ochilor lumină
Să te vedem la faţă, să îţi cunoaştem firea,
Şi să-nţelegem astfel ce este mântuirea!

poezie de Octavian Cocoş (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul e gata să curgă

În palmele mele
s-a oprit pentru o clipă lumina,
să fluiere printr-un gât de pasăre,
provocând ploaia
să întoarcă pe dos cămăşile arse
în care copacii nu contenesc a se iubi.

Plin de smerenie,
îmi şopteşti la ureche
că raiul e gata să curgă
prin toate vertebrele noastre,
lăsând timpul
să se afunde
într-o gură de clopot
ce n-a mai bătut de o mie de ani.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane

mă gândesesc la ruşi
ca la nişte icoane cu putin cel scund
cu aureolă
sigur vor de la noi
puţină smerenie şi gondolă
cu care, lat(r)ini
să străbată veneţia cum
ai perfora o conservă
mort de foame,-n murano
sticla pisată
să le şadă cazacilor
în dinţi, cum luciul în icoane cuminţi
fără putin cel scund
gângurind
unele rugăciuni
val cu val
unele rugăciuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!