Eva

Iubire de mamă

Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat aşa de una singură
la persoana întâi
aşa a fost ea hărăzită
să aducă afecţiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
şi continuă să crească
în variantă optimistă
va creşte necontenit
se va extinde accelerat
aşa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaste rupte...

Dumnezeu mi-a rupt a şaptea coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Lilith,
Apoi mi-a rupt a opta coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Eva.

Din întâmplare a descoperit
Că nici eu nu sunt prima
Şi nici ultima Lui, creaţie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina amintirii

Nu poţi fi moartă cât mai sunt eu viu
Te simt în orice fibră din fiinţă,
Nu te primeşte Lethe-n nefiinţă
Cât mie-mi este dat ca să mai fiu.

Te port în mine ca un arbor seva
Şi-nmurgureşti în fiecare gând
În trupul meu cu rodnicu-i pământ -
Rămâi fecundă pentru mine Eva.

Cât voi mai fi, alături o să fim
Iar în copaci o floare lângă-o floare
Va străluci-n culori mirositoare
În al grădinii noastre ţintirim.

poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi - stelele mele

Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Fireşte, ce stă scris numai în ele.

Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câţi ani-lumină s-au mai furişat
Precum Adam în rai, după păcat,

De când am scris, până te furişezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea primului păcat: Căderea

Caderea lumii in pacat
Nu lui Adam s-a datorat
Nici Evei. Sarpele-i nevinovat.

Nedreapta izgonire din Rai...
Tu, Doamne, Adam daca erai
La fel porunca o-ncalcai.

Cu-aceeasi Eva linga tine
Instinctul-care legile divine
Nu le-asculta-de la sine

In aventura te-ar fi-mpins.
Si-atunci, de poftele trupesti invins
Nu mai lasai sa fie scris

In Biblie, povestea Primului pacat,
Cind Tu din gelozie ai judecat
Si-n veci la Moarte-ai condamnat

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Despre jumătatea mea
nu ţi-am spus nimic,
pentru că nu vreau să suferi...
În el a adunat Dumnezeu
toţi bărbaţii din univers,
iar mie,
mi-a lasat ca pedeapsă
numele Evei...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omagiu strămoşilor"

Nu ştim de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvăţat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoş pitecantrop
Adam şi Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";

Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Şi-am moştenit putere-un strop,
Da-i mulţumim c-un gând fierbinte
Strămoşului pitecantrop,
Că nu ne-a dat şi a lui minte.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întrebăm

Să ne întrebăm
şi medităm,
ce s-ar fi întâmplat
de Adam ar fi...
rupt mărul în două,
dărindu-i Evei jumătate.
Eram în Paradis şi acum
văzând că am înţeles
de la Dumnzeu,
iubirea....
Împărţind şi veninul
şi-ndulcirea
ce o aduce
nemurirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza cu acrostih

Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri şi cam decorativ.
E vremea pentru puţină decadenţă! - îşi zise -
Dar Eva nu ştia decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze şi el
Gând nou:
Adam pe faţă, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiţia creatoare şi
Ieşită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se aşeză gânditor, sprijinit de un măr,
Işi făcu planul şi-l desfăcu,
Unul pe faţă, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine ştie ce hazard
Mai aproape de sine cu o veşnicie:

[...] Citeşte tot

acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!