Poezii despre Eva, pagina 4
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O domnișoară primordială
evaporată dintr-o primă relație cu
un adam vicios: eva
își cumpăra motivată frunzele de
viță nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloțeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare așa
cum ar băga zânzanie o insectă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 93
Deci voi trăi crezând că ești fidel,
Ca soțul amăgit, căci fața ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înșel;
Când mă privești, gândești pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.
Alții în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntați, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat și-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Și-orice gândești sau orice-ai fi simțit
În ochii tăi s-arăți doar dragostea.
Ca mărul Evei ești de minunat
Pari virtuos, dar ești cam depravat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirații serafice
Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre și insistență vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistență răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potențial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam și Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuții
Va putea rămâne în tărâmul veșniciei
Acolo s-a născut o nouă generație de stele
Acolo sunt dimineți fără apus
În care prezentul se dilată total.
poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inger vinovat
Pașii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane șterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colț,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
își făcea procese de conștiință
căci întarziase la decernarea eternității
și nu ajunsese
înainte ca Eva
să muște din măr.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele
Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul șarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că și Adam în acel plai,
Avea un șarpe fără bai,
De ce, parșiva l-a schimbat?
Se pare că, deși plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai și tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei cifre intoarse
Rataciti in instinctul corupt
Ne prindea impletiti faptul serii
Ne iubeam ca trei cifre intoarse
Dand binete carnal primaverii
Ne iubeam si pur si obscen
Ne pierdeam si in vis si in tina
Si-n durerea ca ne-am regasit
Intr-o lume ciudat de straina
Impletiti pe un pat de spital
Luam in ras si viata si moarte
Pe atunci in zadar incercam
Sa stam unul de altul, departe
Te chemam la mod vocativ
In priviri fara semn de-ntrebare
Dar amorul cu ardere-nceata
Era scrum dintr-o stea cazatoare
[...] Citește tot
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uităm...
Să nu uităm că suntem oameni,
c-avem o viață,
numai una,
Să nu ne pierdem prin fantasme,
s-avem impresia unui idol;
să fim precum o trinitate
mereu uniți și-n echilibru
căci toți suntem copii ai Evei,
mereu egali, de la-nceputuri
și toți accedem la dreptate,
deși ea...
e numai una.
poezie de Ruxandra Larisa Mureșan (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Cad frunze de jar
în irisul meu,
pașii mă poartă
pe urme de zeu.
Se stinge jarul,
blestem cenușa,
zeul aude,
mi-aruncă mănușa.
Dor mi-e de Eva,
aștept la
portiță,
vântul aduce
doar frunza de viță.
Fum pare visul
în neguri de toamnă...
Unde sunt, Doamne,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Eva? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Eva, adresa este: