Poezii despre Zeus și timp, pagina 3
Atque nos!
Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii și cumetrii
Și-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii,
Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei...
Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei
Și s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă,
Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,
Să văd ce destăinuiește frazul cel îndătinat:
Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat.
Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie
Singur el pe sine însuși în povești și-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel să observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fără voie, parcă mă cuprinde-un vis
Și-atunci eu mă pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Văd cu ochii plăsmuirea vecinicelor idealuri
Și a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Și pe-a căror frunte pus-am mitologic diadem ;
Văd cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginațiunea noastră: văd înamorate lacuri,
Văd câmpii cu ierbi de aur, stele văd, cari povestesc,
Brazi cu gemet, văi cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii lui Ahile*
Privindu-l pe Patrocles mort
cel atât de viteaz și de viguros, atât de tânăr
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în fața acelei lucrări a morții pe care trebuiau s-o privească.
Și-au înălțat capetele, și-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
și l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viață, ucis,
doar carne și-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viață la marele Nimic.
Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori și i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetați
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiți mei căluți.
ce treabă aveați voi acolo jos,
printre pateticile ființe omenești, jucării ale destinului?
Voi nu cunoașteți moartea, voi nu veți îmbătrâni niciodată,
și, totuși, suferiți pentru niște dezastre efemere.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXVII
"Pe Tatăl, Fiul și pe Duhul Sfânt"
cânta tot paradisu-ntru mărire,
așa că mă-mbăta suavul cânt.
Iar ce vedeam părea că-i o zâmbire
a-ntregii lumi, fiindc-a mea beție
mi-a-ntrat și prin auz și prin privire.
O, dulce-a dulcii lumi împărăție,
o, viață plină de amor și pace,
o, făr' de griji vegheată bogăție!
Și-au stat acele patru lămpi vivace
În fața mea, iar cea ce-ntâi veni
văzui cum tot mai de lucori se face,
și-așa era cum cred c-ar deveni
și Jupiter de-ar fi, și el și Marte,
vulturi în cer și cu-alte pene-ar fi.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Cu toții știm că-n întuneric
Nu-ți poți vedea nici măcar chipul,
Ca într-un câmp ce-a fost feeric
Acum, tot ce-a rămas e zidul.
Un zid pe care-n aparență
Nu-l poți străpunge nici cu gândul.
Privit din astă existență
Nu poți, nu știi, nu-ți vine rândul...
Și te întrebi "Cum să-ndrept eu
Un rău, ceva greșit departe?"
Și-ncerci, gândești, aștepți mereu,
Dar tot ce vin sunt voci deșarte.
Ai vrea să pleci ca din coșmaruri,
Să te trezești și să-ți vezi drumul
Dar cele rele sunt ca valuri,
Tot ce fac ele: lovesc țărmul.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.
Dar, când mi-a zis: "Desparte-te și sui.
că-i bine-aici cu vâsle și vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"
dând dreptu-i stat înfățișării mele,
cum faci când vrei să pleci, deși-mi erau
gândirile smerite-acum și grele,
eram în mers și pașii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
și-ai lui și-ai mei ce sprinten umblet au.
Când iar mi-a zis: "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci și locul de sub tălpi să-l vadă."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment #23
Am fost obiectul dorinței tuturor bărbaților din Grecia,
Negociată, scoasă la mezat, devenind apoi soția lui Menelaos.
Când privesc acum înapoi, fără părtinire,
Așa cum a făcut-o și Hermione*, văd
Că Hermione îmi seamănă, nefericita mea fiică
Pe care am lăsat-o în urmă când am fugit.
Azi, știind asta, asemeni altor femei muritoare,
Sunt părtașă tuturor îngrijorărilor.
O, Paris, dacă m-ai putea elibera din starea asta jalnică,
Te-aș urma până la capătul lumii, te-aș însoți
Până ajungem pe țărmurile înrourate ale Troiei
O dragoste mai lungă decât toate nopțile!
Paris era altfel, dar în vreme ce îmi atingea coapsele,
Al meu era chipul care lansa o mie de nave.
Grecii mai degrabă merg la război decât să sărute buze ispititoare,
Iar acum rătăceau departe de soțiile lor.
[...] Citește tot
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii (Olimpienii)
Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.
Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.
Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...
Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXI
Aceeași limbă-ntâi m-a mursecat
încât crezui că foc pe-obraji îmi pune,
și-apoi tot ea și leacul mi l-a dat.
Atare-o lance-aveau, precum se spune,
Pelops și-Ahil, că darurile sale
cumplite-ntâi erau și-n urmă bune.
Iar noi ieșind din dureroasa vale
treceam pe naltul mal ce-o-ncunjura
și fără de-a vorbi nimic pe cale.
Nici noapte-aici, nici ziuă nu era,
așa că ochii-aveau puțină zare,
ci-un corn eu auzeam, ce-astfel urla,
c-ar fi-ntrecut și-un tunet cât de tare.
Deci ochii-atunci spre sunet îndreptând
urmai un drum opus cu-a lui cărare.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIV
Acele risipite foi le-am strâns
și-mpins de-a locului natal iubire
le-am dus sub cel ce-a răgușit de plâns.
De-aci sosim la punctul de-ntâlnire
cu-al treilea cerc, unde-apare-ntreagă
a sfintei vreri o groaznică-ntocmire.
Dar lucrul nou mai clar să se-nțeleagă
vă spui c-am fost pe-un șes, pământul cui
oricărei plante viața-n el i-o neagă.
Cunună-n jur pădurea o văzui,
precum și ea de șanț e-ncunjurată;
și-am stat aci-n extremul punct al lui.
Un sterp nisip, uscat și des, s-arată
pe-ntregul șes, și nu altfel de cum
ne spune Cato că-l văzuse-odată.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
Pe Elbrus sus, legat în lanțuri grele,
Stai neclintit, încătușat de veacuri,
A unui vultur sângeros, atacuri,
Sfidând, ce rupe-n trupu-ți bucățele.
Zdrobit, dar nu înfrânt, a ta viață
Sortită-i să îndure-n chin osânda,
Zeul suprem nu-și încetează pânda
Iar fruntea ta-i încununată-n gheață.
Și geruri aspre vin, să te-mpresoare,
Ninsori îți pun mantie de zăpadă
Ori repezi ploi te biciuesc grămadă
Dar, nu găsești la Zeus vreo cruțare.
Voința ta e însă ca o stâncă,
O, Prometeu, și n-ai să ceri iertare
Pentru o vină-nchipuită, care,
Deplină-i socotită, și adâncă.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (30 august 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Zeus și timp, adresa este: