Poezii despre chirurgie și viață, pagina 3
Replică la poezia "Albastru 18" de Violetta Petre
Mi-ai desface capu-n patru, folosind cu grijă drujba,
Ai vorbit déjà cu popa, ca din timp să-mi facă slujba,
Să îmi numeri neuronii, să îmi cauți in sinapse,
Să-mi împuști si cerebelul folosind pistol cu capse.
Ai scurma cu bisturiul curioasă-n encefal,
Să găsești ciorapi de damă sau vreun dram de imoral,
Și apoi cu multă râvnă să-mi aduni din dormitor,
Gânduri și visări secrete, să le strângi pe un mosor.
Mi-ai descoperit pe buze un sărut ce îl păstram.
Din trecuta tinerețe, când cu patimă iubeam
Și c-o foarfecă sterilă l-ai luat ca pe-un obol
Aruncându-l ca pe-o probă într-un vas cu alcool.
Ai găsit în emisfera temporală, o tumoare,
Sentimente ce o dată emanau miros de floare,
Dar acum având o tentă sumbră, pală, vineție,
Că de ani sunt măcinate de ieșiri de gelozie.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
RMN
injectez orașului substanțe de contrast pentru a i se vedea
mai bine arterele / inima
otrăvuri lente îmi parcurg trupul în timp
ce pun cafeaua în filtru / un alt drog care mă ține în viață
// dimineața răsăritul are ceva magic
văd oamenii ieșind din întuneric din casele lor frumoase //
se plimbă absenți pe străzi
caută un loc spre care să se îndrepte
le injectez și lor substanțe de contrast
ca să li se vada mai bine tulburările lor psi ho ti ce
atunci când discul roșu ajunge deasupra mea
știu că nu sunt un doctor
nu stiu să vindec nimic / dar tai cu bisturiul carnea moartă a lumii
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Acum, când preadorita primăvară
Ne-a readus caișii înfloriți,
N-ai să mai vezi plimbându-se pe-afară
Surâzători, frumoși îndrăgostiți.
Acum, când ți-ai dori cu frenezie
Să hoinărești prin parcuri, pe alei,
Cutreierând visând prin poezie,
Simțind aroma florilor de tei,
Acum, când iar auzi în depărtare
Duios cântând al ciocârliei glas,
Când zilnic mai răsare câte-o floare
Ce stă cu albinuțe la taifas,
Acum, când bucuria înfloririi
Ne-ar fi-ndemnat pe toți să strălucim
Blagosloviți de razele iubirii
Și-oricărui pom, sfios, să îi zâmbim,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste cu somon
Pe coridor am și eu niște plante amărâte. Le stropesc, ele se agață de viață, așa ar trebui să fac și eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit și a mușcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos și mândru. Rău este că somonul a reușit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu niște câini vagabonzi. Avea mișcări de focă, îi mușca, iar câinii lătrau fericiți că au un tovarăș de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este și acum present în parc, autoritățile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele și animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp niște vise caudate, mă dor ceafa, umerii, mușchii dorsali.
Medicul- șef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viață, somonul a fost profesor la Colegiul Frații Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o ființă cu contur incert și misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viața lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiția, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinților. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veșnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereții rostesc poeme. Omul se chinuiește singur, se ghemuiește de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roșii, somonii sunt roșii. Basta cu sângele și cu această culoare roșie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa
ne uităm la casa asta cu toții
dintr-un punct se vede
ușa închisă
cei mai curajoși și triști
sparg geamurile
intră timid și descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecați să se ocupe cu viața
pe o scenă unde neoanele pâlpâie
casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
și ochii nu mai au săgețile iscodirii
fiecare își face propriul film
ca la hollywood
al iluminării
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În această culoare de moarte
alb în jurul meu ca o ninsoare blând așezată
acul din braț mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor să mai vină undeva în timp
spațiul se contractă se face așa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre țărm răzvrătită își cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieții în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită
mi se pare că înoți prin venele mele ca și când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O plăcintă pe cinste!
iubirea ta
mare uriașă dumnezee
pe care eu
o iau o privesc suspect
o strivesc un pic între gene
fac negru-cu-alb alb-cu-roșu
o întorc pe toate fețele
o degust
o vârstă ancestrală își strigă
perindările de-a lungul eternității
să mă descopere chipurile pe mine!
o iau o privesc suspect
dau să-mi fie milă
dar în iubire ca și în război...!
neatentă îmi scapă printre degete
fac roșu-cu-alb alb-cu-negru
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de război al sarazinilor
Noi suntem cei care sosim mai iute decât soarta,
ca tunetul, călări în zori sau în amurg la poarta
voastră de fildeș, de luptă întotdeuna gata:
Vegheați Palizi Regi de la Apus și voi, și sluga!
Noi nu lenevim în mătăsuri și în catifele,
nici nu murim solemn, cu suflete de piatră, grele,
printre femei care-n genunchi bocesc după perdele
sau printre copii cu ochii uzi scâncindu-și ruga.
Noi dormim afară pe frânghii sub cerul de cleștar
pentru-a sări cu urlet trezi-n șei, în goana iar și iar,
cu soarele sau luna la creștet felinar,
prin praf una cu caii, cu vântul și cu fuga.
Din țările unde-s elefanți și leul stă pândar,
de la forturile din Merou și cele din Balghar,
semiluna prin sabia noastră lumineză clar
până departe, la dezolantele ruine ale cetății Rum.
Din India,-n Valencia am năvălit într-un talaz
și, Mare e Allah! Spania va purta din nou burnaz;
în câmp deschis fără-îndurare lovind, fără răgaz,
[...] Citește tot
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despletind fuioare din lună
Ariadne în recluziune
e iarnă prea vastă-ntre noi
suntem prea roșii sub unghia albă-a memoriei
oasele ni se izbesc de cer
trag fără milă gloanțe de carne-n rafale
blurează timpul
face ravagii crivățul sângelui
artere oarbe împodobesc drumuri fragile
fără de noi strigătul ne albește nisipul
de invazia măștilor clepsidra se umflă râul de spațiu
devine o mare
ce nu ne poate cuprinde
în clopotnița trupului o alunecare pe geana abisului ne e semnătură
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chirurgie și viață, adresa este: