Poezii despre devenire și prostie, pagina 3
Manifest
Inerți din cap până-n picioare,
Atâtea spirite își dorm;
Puterea minții cu-nfocare,
În traiul șters, orb, uniform!...
N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porți sperietoare
Și vieții lor un sens nu dau,
Căci sunt atrași de *domnișoare*!...
Și-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beți, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...
Sunați sirene și sunați alarme,
Treziți putreziciunea neagră-n ei,
Căci țara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiți și-nchipuiți a zmei!...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun (2014)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șansa mântuirii
Șansa mântuirii o primesc cu toții,
Proștii și drogații, șmecherii și hoții,
Chiar și poezia vine-n fiecare
Ca o misiune, ca o încercare,
Dar nu toți acceptă calea ei cea dreaptă
Și în loc să urce, mai coboară-o treaptă
Căutând doar premii și indemnizații,
Slujind mafioții, lingușind bogații.
Șansa mântuirii o primesc cu toții
Dumnezeu mai crede-n suflet și emoții,
Chiar și poezia vine-n fiecare,
Ca o șansă nouă, ca o provocare,
Dar nu toți se uită la întreaga lume,
Se interesează doar de propriul nume,
Și-uite așa poeții au ajuns să fie
Ocoliți de oameni și de poezie.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine...
Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.
Eram veseli ca beția
ce produce aroganță
și amabili ca mândria
copleșită de speranță.
Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am știut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...
Nicicum nu doream trufia
și modest treceam prin viață,
niciodată semeția
nu dă omului prestanță.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farniente
moto: Ca un pașă stau în vârf de pat
Plin de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl știu, asediat
--------
După masă de sătul
Mă ascund în așternut
Dacă dorm, să dorm destul
Relativ și absolut
N-am nici păsări, n-am nici vite
Numai șapte cățeluși
Ceea ce vedeți, permite
Lâncezeli de trepăduș
Stau așa culcat pe spate
Parc-aș da cuiva cu tifla
Mulțumit pe jumătate:
Nu-mi mai fură nimeni chifla!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Memoriam A. H. H
O, Fiu Divin, noi te iubim,
Deși-al tău chip nu l-am văzut,
Și în iubire am crezut,
Când n-am putut s-o dovedim.
Lumină, beznă, ai creat;
Și pe ființe vii le faci;
Făcut-ai Moartea; și-apoi calci
Pe orice craniu ce-ai durat.
De tină o să ne salvezi:
Tu ne-ai făcut, de ce, nu știm,
Dar noi nu credem că murim,
Căci tu ești drept: Cel ce creezi.
Divin și-uman, tu pari așa,
Și sfânt și pașnic te vedem.
Cum de voință noi avem
Nu știm, dar ție ți-o vom da.
[...] Citește tot
poezie de Alfred, Lord Tennyson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu, scump popor român
Poporului român, la ceas de centenar
Tu, scump popor român, la ceas de centenar,
Trezește-te! Privește-n trecut și-n viitor.
Ridică-te și schimbă prezentul ordinar
De care-i e rușine acestui brav popor.
Tu, scump popor român, ce-ai făurit o țară
Unind între hotare trei inimi de români,
Ridică-te! Privește și nu lăsa să piară
Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.
Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza
Și pe atâția alții mânați de-al țării dor
Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simțind cumplit acuza
De-a fi lăsat hoția să sece-acest popor?
Tu, scump popor român, revino-ți în simțire!
Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,
Nu construiești o țară prin furt și nesimțire,
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În România se moare de prostie
În România prea ușor se moare
În România se moare în spitale
E așa de trist și totul doare
Ne mor copiii in incubatoare
Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat
În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane și tanchete
Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia și hoția
E un tandem ce poți să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborele de cacao I (din știrile de la TV)
«legalizăm prostituția...»
relații fiscalizabile atașează românul
lângă factura de la gaze, energie, rate
și factura... rușinoasă la bugetul familiei
iar dacă-i ține fără... e la gunoi de preț
Avem deja strălegalizată
prostituția politică de ce nu și...
mai auzisem recent una, că
homosexualii pasivi neconsolați
au devenit lesbieni și... vă spun alt'dată...
deci fiscalitatea fiind sexualizabilă
hai și cu reciproca
.............................
legiuitorii ăștia, bată-i norocu'
... nu mai stați cu ochii pe averile lor
nu-i acolo dauna
nemunca și «responsabilă» drămuire
efectul unei legi proaste iată
nu vă pese cât au luat șpagă
ceea ce a dat la schimb, acolo-i de
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alexandra, lacrima mea
eu sunt republica feudală în care tu ai crezut când ai format 112,
copile, tu nu ai auzit de Kafka?
o fiară absurdă circulă liber prin mine,
în timp ce sistemul de cuști, din ce în ce mai larg,
îți îngustează ființa până la dizolvare în
acidul unei generale indiferențe;
mă intrigă, firește, să văd că unii cetățeni
o iau razna,
că în ciupercăria atent controlată
mai apare câte-o pălărie de șarpe,
cine te-a pus, Alexandra, să încerci pălăria?
tu, Scufiță a pădurii de uscături,
de ce îmi dai bătăi de cap,
tocmai acum când,
prost moment ți-ai ales să devii înger,
tu nu știi că în republica populară îngerii se vând pe tarabe,
că foc de artificii facem
din steaua ta,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și prostie, adresa este: