devenire şi prostie

Recitând "Glossă" de Mihai Eminescu

Toate trec, se petrec toate
Câte-au fost ori o să fie
Pulbere se prefac toate
A vieţii zădărnicie
Le cufundă-n hău pe toate
Toate-n goană vin şi pleacă
Nimic nu scapă de moarte
Tu căit urechea-ţi pleacă
Ieri erai stăpân pe toate
Toate-n cerc şi pe cerc trec
Avem ursite deşarte
Cum nu pot să înţeleg
Se sting stelele în cer
Se usucă florile
Zăduful devine ger
S-au dus chiar şi horele
Cartoforii-şi toacă averea
Bogatul îi mai bogat
Satrapii îşi pierd puterea
Săracu-i pe drum mânat

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Chirinciuc (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mea culpa

rezemată de raft în coloane de gânduri
pare că nu are nimic a-ţi mai spune
îi ling mâna întinsă peste silabe şi rânduri
privind-o, mă plictiseşte, plină de spume.

aidoma unei fiinţe mă salută în prag
deşi, uneori, cuvintele-i sunt moarte
trec prin inima ei cirezi de iluzii
tulbură lumi nevăzute, deşarte.

discutând cu ea, trece ca întâmplare erotică
nebună cum e, face semne care mă sperie
are momente când devine simpatică
într-un timp destinat, se crede chiar glorie.

culcată pe albul încinselor pagini
scuipată, etern, cu o ploaie de semne
rămâne cu buza, umflată, pe margini
coridă învinsă-n bătaia cu perne.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada politicienilor mioritici

"Puşca şi cureaua lată",
Ce săraci eraţi odată!
Astăzi, toată lumea ştie,
Cum v-aţi scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua –hai la vot!
Şi apoi vă doare-n cot.
Cu un mic şi cu o bere
V-aţi făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Aţi pus mâna pe un os.
Şi aşă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca nişte fiare,
Aţi ajuns la-ncăierare.
V-aţi organizat în găşti,
Iar pe noi ne luţi de proşti,
Numai buni de jumulit,
Despuiat şi umilit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Român

Vă chem către suprema raţiune
Să vă lăsaţi de oarba vanitate,
Să fiţi faptul ce sunteţi, naţiune
Ne împărţită pe vendete... Integritate.

Vă chem unirea s-o restabiliţi
Eliminând pe diabolici cu ambiţii.
Precum anceştrii, caşti din nou să vreţi să fiţi;
Căci suntem ei, ori dispărem nefericiţii.

Vă chem să fim cu toţi o-ntregă fiinţă
Şi să primim pe-oricine ne vrea bine;
Chiar de-s străini, să le-acordăm, de vor, căinţă,
Ne-ncununând pe tine şi pe mine...

Vă chem românii-mprăştiaţi în pretutindeni
Să vă luaţi timp să fim cu toţii din nou fraţi
-Ce-i refuzaţi şi obligaţi în timp la vinderi-
Să nu mai vrem, de hoţi şi proşti încolonaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masochism

În lupta aspră dintre rău şi bine,
Prăpastiei întrezărindu-i hăul,
Românul nostru, conştient de sine,
Îmbrăţişează, din păcate, răul.

Când se deschid spitale, şcoli, în ţară
Concetăţeanul, specimen perfid,
La miting, urlă-n Piaţă ca o fiară
Şi nu când toate astea se închid.

Cu sufletul turbat de răutate,
Nu iese-n stradă, cum e şi firesc,
Când pensii şi salarii sunt tăiate
Ci, dimpotrivă, când acestea cresc.

Când taxe şi impozite la stat
Plătea românul nostru cu duiumul,
Nu protesta în Piaţă revoltat
Doar azi, când s-au redus, blochează drumul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere din culise

Adeseori după muncă îl vedeam şezând pe un scăunel, cu faţa spre apus,
cu mâinile încrucişate, fără a scoate o vorbă.

Pe mine nu mă interesau femeile lui sau educaţia sentimentală
care stă la baza marii iluzii.
Pe mine mă frământa cum reuşise
să nu strângă nimic, să nu aibă nimic al său,
nici măcar un fiu căruia să-i spună:
- Du-te în lume şi vesteşte împărăţia nimicului!

Hainele sale erau de împrumut,
ca şi mersul şi bâlbâiala, când nu îşi găsea ţigările,
după ce tăia porcul. Îl jupuia de piele cum ai trage pe Isus jos de pe cruce,
de-aceea, când ne atingea, asudam sânge.

De-aceea, a exista poartă un singur nume,
care nu se poate rosti, nici visa cu adevărat, până la capăt.
În jurul lui ne-a cuprins frica
şi am devenit goi, şi flămânzi, însetaţi.
Lumea ne spune poeţi, dar nu suntem decât

[...] Citeşte tot

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, tot mai trişti, castanii...

Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii – dar trist şi abătut –
Şi peste ei, tristeţea, ca fumul, a căzut.

Castani-aceştia tandri şi atât de maiestoşi,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deşi-au rămas frumoşi;
Sub floarea lor ciudată – de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminţi visări am tors...

E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbeşte
Şi simţi nesiguranţa în aer cum pluteşte...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.

La fel, se zvârl speranţe, din suflete vioaie –
Ce repede se frâng – de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimabililor critici

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Şi-un laţ uzat de cânepă la gât...
Priviţi-mă-n a ochiului fereastră
Când mă-njuraţi... Faceţi măcar atât!

De ruginite săbii nu mă sperii,
Eu sunt atlant si voi muri frumos;
În mintea mea cuvinte nasc imperii...
În capul vostru totul e pe dos.

Întindeţi arcul... Zbârnâie săgeata...
Izvor de trandafiri va curge-n piept.
Sap singur groapa... daţi-mi doar lopata,
Voi face-o lungă... (Eu si mort stau drept).

Vă este teamă s-apăsaţi trăgaciul?
Soldaţi de plumb! Eroi de mucava!
Al meu cuvant rămâne-va gârbaciul,
Vocala mea din vers vă va scuipa!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion, intelectualul satului

Eu nu beau cu orişicine
Ce vă spun, nu-i o butadă
Şi, gândindu-mă mai bine,
Poate deveni baladă.

Obiceiul ăsta ţine
De mai mult de o decadă,
Şi-i un lucru bun în sine,
Căci pe mulţi face să creadă

Că-s în facultăţi depline
De-mi vin glumele-n cascadă
(Cu perdea, cum se cuvine,
Mă feresc de orice sfadă).

Poate spune orişicine
Că, de-o lungă perioadă,
Am privirile senine
(Ochii limpezi stau dovadă).

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!