Poezii despre devenire și prostie
poezii despre devenire și prostie.
Fătălăul
Hei, fătălău, ce zilnic ne sfidezi
Și ne împroști cu smârcuri cumpărate,
Eu, până ieri, mai căutam dovezi
Că minți și furi și le-ntinezi pe toate.
Și nu-mi lăsam puterea să-nțeleg
Că tu, de fapt, ești logodit cu răul,
Că piază rea ne-ai devenit, întreg,
De când îi ești ursitei fătălăul.
Ne crezi ne-ndemânatici, mici și proști,
Ne vinzi obscen instanțelor corupte,
Ești stacojiu la gură, când împroști
Altarul unei țări și-al unei lupte.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea în criză
Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânați de lene, împunși de lăcomie,
am inventat mașina care
înghițindu-ne de vii,
devine vie.
Foarte bine!
Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înșine, în noi înșine, închiși,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa uciși?
poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostie
Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...
... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...
... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!
... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toată această îmbulzeală-a lumii...
Ce tristă-i omenirea fără OAMENI
În toată această îmbulzeală-a lumii...
E-atât de trist să știi că doar nebunii
Își pot permite liniștea-ntre semeni.
Normalitatea parcă stă s-apună,
Atâta anormal a răsărit în noi...
E-atât de trist ca stive de gunoi
Să-nfățișeze partea noastră bună.
Am devenit cum doare cel mai rău:
Coșmaru'-oricărui suflet încă mare...
E-atât de trist să simți cum, sub picioare,
Pământu'-ncepe să devină hău.
Ne mor fiorii rând pe rând, în noi...
În timp ce mintea ni-i orbită de arginți...
E-atât de trist să nu poți să dezminți
C-am devenit atât de triști, atât de goi.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (31 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoții
În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,
Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,
Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!
Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sportivii
Credeam că-i o persoană din aceeași categorie cu mine
Și-am rămas aproape șocată
Când am descoperit că noua mea prietenă,
A fost, odinioară,
Campioana juniorilor din comitat la tenis.
Cum s-a putut întâmpla așa ceva?
Prin ce accident am devenit
Prietenă cu o campioană?
Cum a fost posibil ca o campioană la tenis
Să fie prietena mea?
Nu era proastă. Citea cărți.
N-a fost niciodată grosolană cu mine
Pentru că nu aveam aptitudini sportive.
Am decis să trec cu vederea
Trecutul ei nefericit.
Sportivii pot fi ok
Mai târziu, am întâlnit poeți
[...] Citește tot
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara tuturor...
Pe toți cei care țineți cont
De lumea idioată,
Eu vă pot spune doar atât:
Veți regreta odată!
Veți regreta că ați ajuns,
Viața să o ghidați
În funcție de "crezul" lor -
Acestor blestemați!
Doar că atunci va fi târziu,
Căci așa stă scris:
N-ai cum să ții cont și de lume
Și de al tău vis!
E-o Lege greu de înțeles,
Nu poate fi sfidată!
Există de când lumea,
Nu poate fi schimbată!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (13 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracal (pamflet)
Ca Caracalu' nu-i loc
Mai recomandat, se pare
Să te lanseze, pe loc
Pentru prezidențiale...
Sunt destui oportuniști
De cadavre călcători
N-ar prididi, ariviști,
Să ne dea, de-acum, fiori...
Unu', parcă Cumpănașu'
Dacă sta în banca lui
N-ar fi devenit ocnașu'
Țării și sistemului.
Închei într-o notă fastă
Cazul Cumpănașului:
S-a băgat ca musca proastă
Drept în curu' calului...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (20 septembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbări
"Visuri", visele au devenit
Și proastele sunt în "succesuri"
Top; în politica de "dresuri"...
Făcăturile de îndobitocit!
"Și" nu mai este o legătură,
E pus oriunde-ntre cuvinte
La snob și la lepădătură;
Că dă și "stil" și ceva "minte"!?
Nivele sus, săpat tunele,
Cu "tune-up" nou acum sunt tun..."uri";
Cum populara ar fi manele
Și toate rele ce-avem, bun... "uri"!?
Se umple gura de "pragmatic"
Și aceleași poze-n "almanahe";
Pramatiile cu iz simpatic
Mai mult sau mai puțin... valahe!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și prostie, adresa este: