existenţă şi greşeli

* * *

Nu există criterii de încadrare a omului,
într-una din categoriile: "rău", "bun"!
Există oameni care ne-au nedreptăţit!
Există oameni cărora, noi înşine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată,
fiindcă, avem faţă de ei, preconcepţii şi complexe
inoculate de către alţi oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi, atunci când greşim;
de fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul!
şi poate, aceştia ne iubesc, cel mai mult!

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o greşeală

Am făcut o greşeală,
m-am rătăcit printre umbre;
La un moment dat
m-am îndrăgostit de-o umbră,
m-am agăţat de vârful ei
şi ea mă plimba după ea
ca un somnambul.

Captivă în vraja umbrei
urmam ca un orb
drumul ei,
sacrificam clipa existenţei mele
spre a alimenta cu energia
sufletului meu
o umbră.

Vă daţi seama ce-nseamnă
a-ţi jertfi energia sufletului
pentru o umbră?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea

Da.... sufletul nostru e cel care strigă în fiecare seară
Tot el ne aduce în limita unor comportamente nefondate
De crezi că ai greşit, nu ezita aţi cere iertare
De crezi că eu am greşit, află ca asta am intenţionat
Îmi place libertatea mai mult decât orice
Şi nu aş putea atinge dorul în alt mod
Şi totuşi există ramuri care încă pot lovi
Sufletul meu crescut cu iubire...
Nu încerc să-mi construiesc decât un univers al meu
La care să am acces numai eu
Şi eventual marea iubire sau actuala.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 99

Obraznica violetă am certat:
De unde ai furat al tău miros
Nu din suflarea lui? Şi ţi-ai pictat
Cu purpuriu obrazul tău frumos
În venele celui ce mi-e iubit.
Şi crinul mâna albă ţi-a furat,
Iar măghiranul părul şi-a însuşit;
Şi trandafirii-n spini au tremurat
Îmbujoraţi sau albi că au greşit;
Un altul roz, culorile le-a luat
Şi cu suflarea ta le-a întregit;
Însă când s-a fălit cu ce-a furat
Un vierme nemilos l-a nimicit.

Dar şi-alte flori ce mai există acum
Ţi-au luat culori şi ţi-au furat parfum.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

România există, fiindcă eu o iubesc

România există şi e locul
unde eu am primit dreptul la viaţă!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine şi să te iubesc!
Rămânia eşti tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi şi mă strângi la piept!
România eşti tu, prieten drag
şi tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greşesc,
fiindcă îţi pasă de mine dar totuşi,
mă accepţi aşa cum sunt, fiindcă mă iubeşti!
România eşti tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
eşti în inma mea şi, ştiu sigur,
că şi eu contez pentru tine!
România eşti tu, pruncuţule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor şi bun,
căci surâsul şi gânguritul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa continuă

Pas după pas, zi după zi viaţa noastră construim...
Suntem veşnic flămânzi, hulpavi ne hrănim
cu momente de frenetică eternitate
când zilele în aşteptare se succed cu aprioritate,
precum mareea ce apa aduce tremurând
apoi o retrage râzând...
Sunt clipe ce nu cunosc deznădejde,
inegale şi lipsite de orice primejde.
Înainte de linia de sosire, în ultima zi,
adevărata victorie va înverzi
căci doar atunci se atinge miezul,
din greşeli şi învăţături desluşim crezul.
A ne întoarce în trecut nu are rost...
Nu e un simplu avanpost...
Viaţa continuă şi cu ea, existenţa noastră
ce deschide-n fiecare dimineaţă a luminii fereastră.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prelungire

o prelungire înapoia frunzelor
îmi aruncă gleznele dincolo de sfera mea încremenită
într-un spaţiu liber
unde învăţăturile zeilor nu există
viaţa nu aleargă
greşeli
păcat
zgârcenie
prostie
toate-s rămase înfipte-n lut
visul se decolorează golindu-se de sens
din inima mea despicată curg toate stelele şi luna îngheţată
unu şi cu unu nu mai fac doi
vederea are alt înţeles de nu te mai clatină
pe dinăuntru niciun ţipăt
nici frunze crescute-n stomac
şi de la mare distanţă sunt punctul
ce tace şi nu se mai zbate

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să fiu eu

Tu crezi că n-am probleme?
Tu crezi că totu-i roz?
Tu crezi că numai ţie îţi e greu?

Te-nşeli! Există doar o diferenţă
Eu sunt eu, iar tu eşti tu!
Eu am învăţat din viaţă
Ce să fac şi ce să nu,
Care-i chipul cu venin
Care-i leacul la suspin.

Zâmbesc... Şi ce?
"Zâmbetul celui care suferă
E mai dureros decât lacrima celui care plânge!"
Nu mă cunoşti aşa cum sunt
Uită-te la mine şi-n adânc
Am învăţat că viaţa e aşa cum e
Şi-am învăţat să trec peste greşeli.
Pentru tine viaţa mea e roz
Pentru mine totul e pe dos.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gratii

Printre gratii,
clipele ţesute din imagini cu tine
ţin trează vraja unui ochi deschis.
Camera goală dansează pe spini,
de fericire.

Pe-o întoarcere greşită a gândului,
lucrurile urâte devin irelevante,
starea confuză se eliberează din ascuns,
cu o voce frântă.

O libertate mă provoacă extatic
dincolo de culori şi frunze.
Cuvintele încep să flirteze
ascuţindu-şi uneltele tocite de vreme.

Pământul parcă pluteşte
îndoind punctele de cotitură
spre o alergare în sus.
Luceferi atârnă de grindă,

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unchiul Dan despre fiinţa omenească

Unchiul Dan a spus
ascultă,
există dreptate şi există nedreptate,
şi mai există două tipuri de oameni:

Cei în care nu poţi avea încredere
şi cei în care poţi avea încredere că nu pot fi nedrepţi.

Scoate microscopul şi hai să vedem
ce fac anumite persoane atunci când
află că ai făcut o greşeală.

Dacă te tratează de parcă n-ai mai fi o fiinţă omenească,
atunci află că
aceea este faţa diavolului.

Mă sperie mai mult acei care
cred că ei au drepate absolută decât
acei care ştiu că au greşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Lonnie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!