Poezii despre metafizică, pagina 3
Nu mă așteptam
să mă iubești o mie
de ani încercând să dezlegi
misterul melancolic
care răzbate din toată ființa mea
nu mă așteptam să-mi înțelegi
durerea poemului care crește
în metafizica magnetismului frenetic
să mă susții când ating paradisul pierdut
stingând condeiul în lacrimi
nu mă așteptam să iubești
o piesă de muzeu ocolită
de noroc încredințat iluziei deșarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăr metafizic
Acest Pământ va trece, știm prea bine,
Oameni și flori și ape vor pieri,
Doruri, speranțe, griji, dureri, suspine,
Ca ceața nopții se vor risipi.
Soarele-n cer odată se va stinge,
Jelindu-și raza trist și ostenit,
Nicio privire nu-l va mai atinge,
Nu va mai fi nicicând un răsărit.
Tot Universul va intra-n repaos
Și încet-încet se va dezintegra,
Dar peste umbra morții, peste haos,
Iubirea pură veșnic va dura.
poezie de Octavian Cocoș (21 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întâmplă
Și totuși se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte și încete.
Sau dimineața într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înșine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculți liniștea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.
Din cuvântul ieșit la suprafață
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
și abisul din noi ne destramă gândind.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafizica
Pășesc pe muchia timpului și-mi pare
ciudat, asemeni unui semn de întrebare
tăișul ca o lamă de cuțit
tăind felii de ieri și azi, din infinit.
La ce bun oare,
când oricât ai tăia
se pare
că nimic nu s-a schimbat,
timpul e la fel de patrat
cu laturi la fel de egale
iar clipele, goale
curg în aceeași măsură,
iubire și ură,
venin și candoare
viață și moarte
ntuneric sau soare.
Însă, mai multe pătrate, alăturate
[...] Citește tot
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Irina Mihaela Grunzu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Sânziene
Pasiunea mea rătăcitoare,
De-ai găsi literaturii hrana,
M-a împins subit spre Sânzâiana,
Poetesă-n zbor strălucitoare...
Stilu-i sublimat de rafinare,
Vai!, îmi stilizează, dulce, pana...
Și-mi acord cu versul ei icoana,
Versu-i care-i pură-nfiorare.
Curge metafizic și-apoi scrie
Doamne, du-mă-n Raiul ei poetic,
Du-mă-n versu-i de bijuterie,
În suavu-i areal profetic,
Să-i țuc talpa lin cărămizie
Și-apoi trupu-i electromagnetic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex nihilo
Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie și spațiu
Atunci când infinitul
Din proprie inițiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simțiri
Departe de percepții
Anevoios de tradus
Și mai greu de definit
Simptomatic de neînțeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
[...] Citește tot
poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Metafizică și de Angelitate
În dragoste, mai mult ca orișiunde,
de sinucidere, te poți ascunde
și poți să stai acolo mult și bine,
Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi și cu picioare fine...
Iar dacă simți înveșnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
semințelor de dragoste-aruncate,
furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieși din delir și-njură, în... Cetate,
De Metafizică și de... Angelitate!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Nisip în clepsidre, orele torceau
nori albi de nea la tâmpla mea.
Vis de noapte, în leneșa tinerețe
ironie cu imagini glumețe.
Și eu ca toți năucii,
pierdut, căutând cauza metafizică
a trecerii mele
prin nisip de grohotișuri
și de clepsidre sparte de timp.
Îngăduită putere a cuvântului
semnificație oferită
la o anumită etate,
cădere spre eternitate.
Așa, într-o doară,
o rază a raiului
cuprins de spaima
că n-ajung la ora,
înțelegerii perfecte.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o răceală teribilă
Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea știe că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n dușmani ai vieții
Și produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag și intermitent capul.
Tristă condiție pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.
La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simțit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.
Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea cât metafizica iubirii
Lumina alunecă pe gleznele tale,
înflorește nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuți apa
peste care treci cu surâsul subțire
ca o trestie legănată de vânt.
Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băț întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.
Îți cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.
În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar așteptare îngropată-n tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre metafizică? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre metafizică, adresa este: