Poezii despre pericole și religie, pagina 3
Iulian în Nicomedia
Comportament periculos, fără sens:
laude pentru idealurile grecești,
pentru magiile supernaturale, vizite la templele păgâne,
entuziasm pentru vechii zei,
discuții frecvente cu Chrysanthios,
speculații cu abilul filozof Maximus.
Și, iată ce s-a întâmplat: Gallos e extrem de îngrijorat,
Konstantios a devenit suspicios.
Sfetnicii lui Iulian n-au fost deloc prudenți.
Lucrurile, spune Mardonios, au mers prea departe,
zvonurile trebuie curmate cu orice preț.
Așa că Iulian merge la biserică în Nicomedia,
un lector iarăși,
și plin de venerație citește cu voce tare
pasaje din Sfintele Scripturi
și toți se miră de evlavia lui creștinească.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci, ortodocși
De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)
se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor și asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neștiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simțurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă și să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
și aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori își lua libertăți obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiți
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinație cu mutilarea emoțională
și boala mintală.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panaceu pilulic
Rotundul viciu escaladă
Se face-n cumul de sechele
Cu iz de lemn bătut în ladă
Și vânăt roșu... îl făcând, piele.
Ambiția e doar în lene
De inerție la schimbare,
Punând în spatele la gene
Și maladii și vindecare.
Vertijul luat din elixir
-Etilicul tactil de creier-
Rămâne zilnic suvenir
Se alienând într-un descreier...
... Cum multe fumuri coș îneacă
În nicotinic excitante
Și din gudron se toarnă placă
Pierdut în aere mancante...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către secolul de acum
Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea bătrânului pescar breton
Fii bun cu mine, Doamne,
Marea Ta-i imensă,-ascunsă-n ceață,
Iar barca mea-i micuță coajă de alună;
Norocul n-are cum să-mi scoată-n față
În fiecare zi o soartă bună
Dacă bunătatea-Ți nu deschide pentru mine
Cărări prin sălbaticele vastități marine.
Furtunile Tale, Doamne,
Sunt cumplite și-înspăimântătoare,
Iar vela mea-i atâta de fragilă...
N-am cum să le-înfrunt, albit prin pulberea de sare,
Și să rămân în viață, dacă dragostea și-a Ta milă
Nu-s mai mari decât talazurile toate
Care mă-înconjoară zi de zi, noapte de noapte.
Pe mare, Doamne,
Pericole, mii, îmi taie drumul
Iar puterea mea-i prea de tot puțină...
Totuși, deși săgețile morții-mi caută pieirea cu duiumul,
[...] Citește tot
rugăciune de Winfred Ernest Garrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uliul și găinile
Ion prinse un uliu și, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteț afară.
De o vecinătate așa primejdioasă
Găini, cocoși și gâște întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obișnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă și să-i vorbească.
Uliul cu blândețe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuși nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.
Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduiește
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeu între zei
Vă pier dumnezeii, toți trei deodată,
Închiși între ziduri, zidiți pe pereți,
Biserica-i numai o curvă fardată
Furându-vă banii când voi sunteți beți.
Prea mulți sunt hristoșii ce-atârnă pe cruce,
Dar spinul durerii doar voi îl purtați,
Chiar și fericirea la chin se reduce
Și sunteți de sfinții cei falși escrocrați.
Credința-i minciuna-mbrăcată-n odăjdii,
Ce neagră e cartea din care citiți
Că aripi de vultur primiți în primejdii,
Deși toată viața prin colb bâjbâiți.
Dați vina pe unul cu coarne și coadă,
Și-n replică el e un alt dumnezeu,
Actori anonimi din acea bufonadă
Purtați la vedere un fals caduceu.
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acela să mă judece
Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-și legăna arcușul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-și tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine și mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse și aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut și mi-a măsurat atent diminețile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret și-n surdină nopțile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conștiința,
Cine-mi limpezea în foc și în dragoste cunoștința
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit și m-a ferit de prăpăstiile morții
care-mi pândeau cu lăcomie pașii pe cărările vieții,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saț pașii inimii în viață,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pericole și religie, adresa este: