Poezii despre Adam, pagina 5
Psalm
răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce
e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine
ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul șarpelui
Șarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Și energia din sângele lui Adam.
Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.
Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.
Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Și epiderma agoniei
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai respirație
Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.
Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi crește un șarpe în burtă
o singură ușă
lasă loc ispitei
între oasele mele
scăldate în lumină
îmi da răgazul să respir în aburul rămas
de la nașterea lumii,
Dumnezeu jucându-se mi-a scris
pe frunte cu Adam
să recunosc vocea Evei
plecată la miezul zilei
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om ciudat
Vrea să fie auzit
De persoana din fața lui
Nu acordă a doua șansă
Nici unui prieten de-al lui
Îi dă un motiv să trăiască ființei iubite
El dăruiește energie, viață
Nu sacrifică nimic
Pentru a fi fericit
De-a pururi în căutare de ceva
Călător care nu obosește niciodată
Nerăbdător, plin de vigoare, extraordinar
Fiul lui Adam
Iubire nepotrivită.
poezie de Biba Ismail
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut
Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumos poem. Mai ales versul in care Eva e metamorfozata in EA. V-ul disparut vine de la virtute. Ceea ce [...] | Citește tot comentariul
Păcat originar
De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?
Și tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeți te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învățat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare ați săvârșit păcatul?
Noi toți, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranța și ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putință,
Ne-am săturat de trudă, nevoi și suferință.
O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea și-a ochilor lumină
Să te vedem la față, să îți cunoaștem firea,
Și să-nțelegem astfel ce este mântuirea!
poezie de Octavian Cocoș (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Locuința lui Adam și a Evei
Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiți de rele,
Să viețuiască zile multe.
Dar i-a-nșelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morții,
Și ei au ascultat de șarpe;
Iar noi la fel facem, cu toții.
De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi tâmplăresc coșciugul singur
E suficient pentru pământ?
totul se iartă și se uită.
mai puțin ispitirea
mai puțin Adam
mult mai puțin din Eva.
cineva o să vină la poartă
și-o să mă-ntrebe,
cu ce treabă pe aici?
eh, mai nimic, o să răspund,
cu moartea. o conduceam acasă
și-a dat viața peste noi.
dar nu-ți fă griji de asigurare.
îmi tâmplăresc coșciugul singur.
poezie de Alexandru-Daniel Cenușă (26 aprilie 2013)
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenușă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva și fructul oprit
Biblia ne povestește,
Nimeni nu se îndoiește,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a mușcat din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?
De Adam ce poți să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat și el din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soție,
Sau a fost tot din prostie?
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Adam? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam, adresa este: