Poezii despre Adam, pagina 6
Pe cărarea câmpului
Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Florile îi râd frumos
Îngerul cântă duios
Soarele o încunună
I se pleacă mândra lună
Păsărele i se-nchină
Cărarea-i numai lumină
Domnul din cer o privește
Și cu drag îi zâmbește
Vino Eva de privește,
Tu Adame dănțuiește
Că blestemul s-a sfârșit
Blândețea l-a biruit
Fiul Tatălui iubit
Maicii sfinte dăruit
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui izgonit
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit,
Stând într-un colț, smerit, gol-pușcă?
Adam, datornic izgonit.
Se mulțumește cu o dușcă,
Să uite că e surghiunit,
Cine se-abține și nu mușcă
Din trupul Evei, dezgolit.
M-aș avânta ca o plevușcă,
S-ajut pe cel nefericit,
Și-aș colinda frumos ca Hrușcă,
Dar teamă mi-e de cel smerit
Care se-abține și nu mușcă!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Câteodată amintirea-i bună
Și te scaldă-n liniștite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ți sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieții.
Au rămas și îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeții
Sub un cer aducător de moarte.
Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o sărutare-l găsiți
Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine și smaralde
Cu mări roșii și galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colți
Și ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munți de sticlă
Și nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toți-l știți!
Într-o sărutare-l găsiți...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să petrecem noaptea nucleară
Hai să petrecem noaptea nucleară,
Ne-om bombarda cu ce avem mai bun,
E radioactiv să umbli-afară,
Mai stai un pic, că e inoportun.
Sunt un Adam care-a mușcat ciuperca,
Și tu o Evă fără de noroc,
În depărtare cântă balalaica,
Un ritm rusesc, ca pentru cazacioc.
Așa că nu mai face pe cocheta,
Atacă-mă până ne estompăm,
De noi depinde să salvăm planeta,
De noi depinde să o îngropăm.
poezie de Teodor Burnar din www.teodorburnar.com (28 februarie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evei
Toamnă lungă și ploioasă...
Numai Eva-i dezbrăcată.
Doar Adam al ei nu vine,
Frunza să mai pice-odată.
De-ar fi în ceruri toamnă
Ar știi și el, Adam
Secretul Evei sale,
Cu frunza de pe ram.
poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vinovăție
Ce-ați găsit în podele, voi ochilor?
Întâmplarea face să fiu și eu om
Cu nebăgări de seamă
Pentru a mia oară
Simt ce-ai simțit tu
Adame.
Tufișuri scorburoase
lărgiți-vă umbra
întunecoaselor voastre peșteri...
e-atâtanghesuială între zile,
lumina ce-ajunge la mine-i subțire
tăioasă;
Privire, tu ce-ai de te-ndoi?
Dar tu, umblare vâscoasă?
Strângeți-mă în brațe frunzelor
Cu umbra voastră.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă femeii
Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.
Tu ai fost mereu măreață,
Nu este o teorie,
Fiindcă Eva înseamnă viață
Și-asta toată lumea știe.
Ești un pol al existenței
Fără tine nu se poate,
O zeiță a inocenței,
O preasfântă jumătate.
În absența ta, bărbatul
Nu ar însemna nimic
Poate n-ar face păcatul,
Dar ar fi un suflet mic.
poezie de Octavian Cocoș (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Adam? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam, adresa este: