Poezii despre Adam și timp
poezii despre Adam și timp.
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Timp frumos
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
[...] Citește tot
poezie clasică de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Voi, dragii mei, visați pentru noi libertate, măreție și îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inșii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviți sub nedreptate?
Și văzându-ne puținătatea și goliciunea ca Adam și Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășune a istoriei.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ab Jove principium
Adam nu prea știa de unde vine
Treaz constatând că îi lipsește-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă
Contrabalans cu noime feminine.
Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu știu cine...
Și, exilat la Ponturi Euxine,
Ovidiu, pritocit de o năpastă...
Crestomații de nume și de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?
De unde vine-Adam nu prea știa
De-aceea, poate-ademenit de șoapte
Ne-ngână tainic: Que sera, sera!...
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urări de 1 Martie și de Ziua Femeii (8 Martie)
Azi, de ziua voastră,-nchin
Un pahar de Vin divin,
Sănătate să aveți
De la zeii cei isteți,
Să vă deie Kamadeva
Viață cât Adam și Eva,
Sărutări fără de număr,
Pe-ochi, pe gură și pe umăr,
De la zei s-aveți de-a pururi,
Tinerețe, dragi Contururi,
Pace, multă Fericire,
Câtă-ncape ntreaga fire,
Să vă fie Viața plină
De Noroc și de Lumină,
Punga să geamă de Bani,
Hai Noroc și... La Muulți Ani!
poezie de George Budoi (martie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Azi am murit
din dragostea neîmpărtășită
de nicio femeie
făcută din coasta lui adam
țineam trandafirul roșu
în mâna dreaptă și așteptam
iubirea să mă lovească
drept în inimă
să nu mă chinui mult
să nu am timp de reflecție
de analiză temeinică
prefer o lovitură bine țintită
direct în inimă
și să cad mort de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
răsare din țărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce
e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
și doar întunericul
îmi înalță cuvântul pribeag
către tine
ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrănește
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crearea lumii
Când Isus, în săptămâna din toate mai fecundă,
A plămădit lumea, toată materia primă
Era deja acolo; El a vrut-o verde, mare și rotundă,
Ca un harbuz copt, cu mireasmă plăcută de azimă.
El a făcut, știutor, din aproape-n aproape,
Soarele, luna și-o mulțime nenumărată de stele,
Păsări în aer, animale pe suhat, pești în ape,
A sădit plante și-apoi spus: "De-ajuns cu muncile grele."
Am uitat să spun c-a mai creat, ăsta-i adevărul,
Omul și pentru om, o femeie, adică pe Adam și Eva;
Și le-a interzis să mănânce-un anumit fruct, mărul.
Apoi i-a văzut mâncându-l, sorbindu-i seva,
"O, Doamne," a strigat cât a putut de tare,
"Tocmai au dat-o-n bară generațiile viitoare!"
poezie de Giuseppe Gioacchino Belli, 1791- 1863, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi crește un șarpe în burtă
o singură ușă
lasă loc ispitei
între oasele mele
scăldate în lumină
îmi da răgazul să respir în aburul rămas
de la nașterea lumii,
Dumnezeu jucându-se mi-a scris
pe frunte cu Adam
să recunosc vocea Evei
plecată la miezul zilei
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuința lui Adam și a Evei
Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiți de rele,
Să viețuiască zile multe.
Dar i-a-nșelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morții,
Și ei au ascultat de șarpe;
Iar noi la fel facem, cu toții.
De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam și timp, adresa este: