Poezii despre Adam și visare
poezii despre Adam și visare.
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Voi, dragii mei, visați pentru noi libertate, măreție și îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inșii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviți sub nedreptate?
Și văzându-ne puținătatea și goliciunea ca Adam și Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășune a istoriei.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia fericirii
Ploaia fericirii îmi fulgeră în suflet
Întrări de curcubeie cu chipul tău de dor,
Ropote de fluturi zboară în stomacu-mi
Tăinuind plăcere, desăvârșind fior.
Visele profunde ne cuprind pe rând,
Din coasta lui Adam ies orișicând femei
Cu fructiere pline cu mere și venin
Dar cu iubiri aprinse în sabie de zmei.
În startul clipei care iar ne înconjoară
Tu-mi aduci izvoare cu roua cea mai pură,
Porți soarele-ntre plete și porți luna
Dosită-n mierea dulce-a cuvintelor din gură.
Mă poartă aripi lungi spre o iubire nouă,
Cerul cerne fluturi în taină peste zare
Tu-i culegi belșugul plăcerii dăruite
Cu duioșie-n suflet dar și cu nepăsare!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și Sfânta Poartă
Adam și Eva, știm precis,
Că fericiți au fost, deși,
Îi puse dracul într-o zi,
Din măr să guste-n Paradis
Și de atunci li s-a prezis,
Că izgoniți din Rai vor fi,
Iar ei spre a putea ieși,
Măreața Poartă s-a deschis
Că mulți aspiră să o vadă,
Se tot vorbește, ca de-un vis
Și-n Rai intrăm făr-de tăgadă,
Ca buni creștini, -ne este scris-
Dar nu există vreo dovadă,
Că de atunci, s-a mai deschis.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat originar
De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet șarpe cu vorbe să te îmbete
Și-n loc s-asculți smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?
Și tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeți te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învățat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare ați săvârșit păcatul?
Noi toți, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranța și ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putință,
Ne-am săturat de trudă, nevoi și suferință.
O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea și-a ochilor lumină
Să te vedem la față, să îți cunoaștem firea,
Și să-nțelegem astfel ce este mântuirea!
poezie de Octavian Cocoș (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gânduri pentru "final"
Minciuna a fost să fie de-a dura dată,
Odată de la tine, la mine aruncată.
Simțită a fost sau bine vrem să facă...
În urma ei un adevăr să reînceapă...
Păcate ducem toți și le împrăștiem
Plecăm cu tot cu ele și nu le numărăm
Trăim în necredință, în "nesfârșit final"
Precum Adam și Eva, și noi, în vis carnal.
Ne ducem cu visarea la Cel ce-I Sfânt și Sus
Și ne gândim iertarii iubirii ce s-a dus.
Și-n drumul cel mai scurt spre abis, de-i cel final
În rugăciune punem și dragoste și-un ban...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o sărutare-l găsiți
Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine și smaralde
Cu mări roșii și galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colți
Și ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munți de sticlă
Și nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toți-l știți!
Într-o sărutare-l găsiți...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna mai
visează toți iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam și Eva goală
și veșnic tainic jurământ
visează toți iubiri nebune
în nopțile de mai fierbinți
nici luna nu mai e întreagă
și parcă și-a ieșit din minți
visează toți iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede și albe
îmbracă pielea arămie
și așa învăluiți de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
și-aduc parfum în amintiri!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesor la examen
Copil fiind, am pregătit întrebările pentru un examen.
Testul era atât de simplu
că nu aveam cum să nu-l trec.
Întrebare 1: Descrieți gustul Lunii.
Are gustul Creației, am scris,
are aroma luminilor stelare.
Întrebare 2: Care este culoarea Iubirii?
Iubirea are culoarea apei găsite
de un om însetat, rătăcit în deșert, am scris.
Întrebare 3: De ce se topesc fulgii de nea?
Am scris: pentru că ei cad
pe limba caldă a lui Dumnezeu.
Mai erau acolo și alte întrebări,
[...] Citește tot
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil din uter de cuvânt
Dumnezeu nu sa născut adult
Amniotic copil era în vid
Ca într-un uter de cuvânt
Sa trezit pe tot stăpân
Și a suflat într-o păpădie
Cum numai el stie
Și a făcut din univers o feerie..
Dar intunericul cum nimeni nu știe
La pus la incercare cu a sa iubire
Fiul cel prim în viața sa de visare
Și la trântit de asfaltul negru
Răzbunându-se fără iertare
Pe Adam pentru cunoaștere
Ce-i viată sau îngropare
Pe o Golgătă unde iubirea
La învățat ce e iertarea
Făcându-l gânditor
Să fie cu noi..
Iertător sau neiertător
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam și visare, adresa este: