Eva şi iubire

Iubire de mamă

Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat aşa de una singură
la persoana întâi
aşa a fost ea hărăzită
să aducă afecţiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
şi continuă să crească
în variantă optimistă
va creşte necontenit
se va extinde accelerat
aşa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

Du sincer cu tine
Povestea de iubire
Care a început
Cu Adam şi Eva
Trăită tete-a-tete
Povestită mot a mot
Imprimată pe retină
Scrisă în memorie
Du-o cu tine
Până departe cât te lasă
Universul înstelat
Şi conştiinţa
Cât îţi permite imaginaţia
Transcri-o în verste
Şi predă-o personal
Celor ce vor să vină.

poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua ispitire a Evei

Eşti ameţită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiţi în Rai,
vom fi scutiţi de izgonire.

Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
şi, gol, ştiind tot adevărul,
din tine voi muşca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 93

Deci voi trăi crezând că eşti fidel,
Ca soţul amăgit, căci faţa ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înşel;
Când mă priveşti, gândeşti pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot şti că te-ai schimbat.
Alţii în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntaţi, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat şi-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Şi-orice gândeşti sau orice-ai fi simţit
În ochii tăi s-arăţi doar dragostea.

Ca mărul Evei eşti de minunat
Pari virtuos, dar eşti cam depravat.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul şarpelui

Şarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Şi energia din sângele lui Adam.

Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.

Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec –
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.

Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Şi epiderma agoniei

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa iubim

Eşti visul meu nostalgic,
Eşti punctul meu nevralgic,
Cu tine-am învăţat să zbor,
Durerea s-o preschimb în dor.

Ca un mag, tu mi-ai deschis
O poartă spre Paradis;
Dă-mi mâna ta, să pot intra,
Adamul meu, eu Eva ta!

Doar o inimă-mpărţim,
Aşa ştim noi să iubim;
Şi pro şi-mpotriva firii,
Converg razele iubirii!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne întrebăm

Să ne întrebăm
şi medităm,
ce s-ar fi întâmplat
de Adam ar fi...
rupt mărul în două,
dărindu-i Evei jumătate.
Eram în Paradis şi acum
văzând că am înţeles
de la Dumnzeu,
iubirea....
Împărţind şi veninul
şi-ndulcirea
ce o aduce
nemurirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O domnişoară primordială

evaporată dintr-o primă relaţie cu
un adam vicios: eva
îşi cumpăra motivată frunzele de
viţă nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloţeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare aşa
cum ar băga zânzanie o insectă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cuvânt al unei femei

Să-ncetăm, Iubire,
Lupta, chinul -
Ca-n trecut, Iubire,
Somnul, linul...

Ce nebuni cuvântă?
Eu şi tu.
Păsări ce se-nfruntă,
Şoimi, pustiu.

Uite, totu-i viaţă,
Pe când noi - vorbim.
Faţă lângă faţă,
Vorba să topim.

Adevărul minte?
Minte te răneşte.
Unde-a-nfipt un dinte
Şarpele - fereşte!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Robert Browning
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul unei iubiri

Ne întâmpină toamna cu paharele pline
să descifreze în noi
orchestra acelei grădini
pictate pe coapsa Evei.

Îmi spui că
fântânile destinului nostru
aşteaptă îngerii
să le sape mai adânc.

doar în mâinile noastre
vor înflori şerpii
pentru prima oară
vom dobândi raiul unei iubiri
ce ne va îngădui să murim frumos.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!