Poezii despre Ilie și religie
poezii despre Ilie și religie.
Fățărnicia sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, filmat de tembeliziuni îngenuncheat pe un câmp pârjolit de secetă, înconjurat de o mulțime de preoți și de oameni, s-a "rugat" la Dumnezeu să dea ploaie roditoare
În loc de ploaie roditoare,
A dat furtună-ngrozitoare,
Cu grindină și vijelie,
Cum nu dă nici chiar Sfânt' Ilie,
Și, îngrozind mitropolii,
A zguduit din temelii
Pământul unde s-a rugat
Fățarnicul cel îngâmfat.
Căci, de când lumea, Dumnezeu,
Cum știți și voi, și știu și eu,
I-ascultă pe smeriți, pe harnici,
Dar nu și pe trufași, fățarnici.
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (17 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă
Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum și-a dat
Pe obraz cu rumenie
Și pe cap cu alifie:
Să se mire toți în sat.
Ia te uită și Ilie,
Ce flăcău bun de pețit!
Cu ițari noi de dimie
Și cu flori la pălărie,
Și cu cisme s-a-nnoit.
Fă Mărie, nu dai laba?
Nu ți-o dau, măcar să mori!
Fă, te rog! Mă rogi degeaba...
Apoi dac-așa ți-e treaba,
Te iau altfel, și... ori, ori.
Mă! se vede nu ți-e bine...
Fii de treabă nu fi prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ți-e rușine
Că acum suntem în post!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?
- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.
- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.
- Eu sunt glasul care strigă
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi dragostea
Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt și-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferința,
Cum vrei cu durere nainte-Ți să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi ființa
De ce-mi pui în apă oțet și pelin?
Nu-s Iacov, știi bine, să-Ți stau înainte
Să lupt împotriva-Ți din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ți aminte
Că nu de durere mi-e frica și ori
De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Și-aștept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că ești Blândul și Bun Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe ametaforică
Auzi, fa, Marițo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa' să se-ngroape.
Noroc c-am troița lu' Gogu, aproape!
Știi, colo, 'n grădină, unde-a crescut pirul.
Am ciment și var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
și azi nu putui să leg nici la vie.
Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ștevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău nădușesc, mă seac-o ureche
și am o durere și-un of în adââânc!...
Auzi, fa, Marițo, ne știm de copile!
Tu știi că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
și-n fiece an sărăcia-mi sporea?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profetul Ilie
Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălțat la cer, fericitul,
dar el știe ce este moartea și Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoșii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi fața.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viața de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, șuieră paracliserul. Între paradis și iad
Ne petrecem viața ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supozițiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor nițel. În somn mă mai și rog.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seceta
De cinci luni și jumătate
Nu a mai plouat deloc
Râurile sunt secate,
Iar pădurile iau foc.
Soarele, parcă de ciudă,
Tot pământu-a pârjolit,
Vitele în țarc asudă,
Oamenii s-au moleșit.
Vântul răsuflarea-și ține
Nu adie nicio boare
Plopului să urle-i vine
De atâta nemișcare.
Câmpurile-s pustiite
Și pline de crăpături,
Plantele îngălbenite
Cad răpuse de călduri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (13 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu reverență ne-nchinăm
Ne închinăm cu reverență
Ești vrednic să Îți dăm onor
Ne-ndrumi spre Mal cu competență
S-avem progres, eficiență,
Să știm ce-i dincolo de nor.
Ești vrednic, Tată, de-nchinare
Îți mulțumim că nu ne lași
Să disperăm în încercare
Ne scoți din stări de-nvolburare,
Din valul unde-am fost atrași.
Din ființa Ta luăm tărie
Cu uriașii să luptăm
Am strâns comori în visterie
Și, credincioși, precum Ilie
Spre-altarul rugii alergăm.
Naintea tronului de slavă
Din nou rostim:"Ești generos"
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilie
În Sarepta la Sidon
Dusu-s-a cândva un om
Și s-a întâlnit c-o femeie
Ce vreascuri mergea să-și ieie
A chemat-o și I-a spus
"Obosit sunt și răpus
Du-te te rog - apă vreau
Dintr-un vas ca eu să beau"
Și când ea a și plecat
Omul iarăși a strigat
"Te rog tu când vii la mine
Du-mi o bucată de pâine".
"Viu El este - Dumnezeu -
Nu am copt nimica eu
Oala e aproape goală
Făina-i un pumn în oală
Strâng lemne pâine să fac
Pentru pruncul meu cel drag
Vom mânca și vom muri
Căci pâine nu va mai fi".
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Ilie și religie, adresa este: