Noul Testament şi timp

În loc de apocalipsă

Noaptea trecuse ca un patruped
Aşteptam o dimineaţă din patru zări
Secole se rostogoleau ca nişte sfere
Noi aşteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceţi Evanghelia la porţi
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credinţă erau purtaţi
De duh printre neamuri
Toţi cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârşirii.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triere

Privind cerul
Din perspectivă nouă
De-a dreptul sacră
Vei verdea
Doar partea luminoasă
Din galaxii
Adică cea presărată
Cu îngeri.
În ce timp
Partea întunecată
Ascunde Apocalipsa
Restul sunt răstălmăciri
Din Noul Testament
Şi Vechiul Testament.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume
şi ştim c-avem un veşnic Ţel:
vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit să fie Cristos
de toţi şi sus şi jos
acum şi-n veacul nesfîrşit
să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie
vestită celor care pier
şi vrem pămîntul tot să ştie
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-aşteaptă
cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea dintre pagini

Înainte de masacru,
vajnicii orăşeni vor
lua biciul şi muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,

fiind forţată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primeşte într-însa.

Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam ruşinate pentru
lipsa din
irisul lor a seminţelor

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci, ortodocşi

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Şi rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!

Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roţi,
Iar la altarul Sfânt al demnităţii
Cultura noastră este stâlp şi temelie,
Strămoşul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertăţii...

Iar tricolorul, veşmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă şi tămâie
Pe toţi ne apără ca neam
Şi Sfântul imn "Deşteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie şi neam,
Eroi ai Evangheliei dreptăţii,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia după Marin

La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
şi gândul că această situaţie ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Şi dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.

– Să fie nişte lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Şi veni lumină.
Pământul îşi scoase sexul din apă şi se întoarse ruşinat
cu spatele. Atunci apele se despărţiră de uscat.

Şi dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
ştiinţific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
şi psihica cuantică.

Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că şarpele îi şoptise la ureche că nişte
vietăţi ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colţ al creaţiei Marin îşi bea liniştit cafeaua

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu tălpile scufundate în iarba sfinţită a pământului,
cu ochii închişi, sufletul meu se roagă.
Până când iarba se preface în apă şi paşii se pierd în plutire.
Până când gândul alunecă, cer după cer, către Tine...
Aşteaptă-mă, Tată sau Mamă, sau Frate,
Prea greu îmi cresc aripile, şi Tu eşti departe...
Aşteaptă-mă unde fluviul se varsă în mare,
La graniţa dintre dulce şi sare.
Aşteaptă-mă acolo, între stânci, lângă mal.
O zi două trei, o oră măcar.
Până învăţ ce înseamnă să fii om, să fii vânt,
Să fii pasăre-n zbor şi ulcior de pământ...

Aşteaptă-mă, Tată sau Mamă, sau Frate,

Prea greu îmi cresc aripile, şi Tu eşti departe...

Biserica mea - Pădurea. Altarul meu – Copacul.
Evanghelia mea – cântecul păsărilor.
Lumânările mele – mănunchiul de stele

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune Maicii Domnului în vremuri grele

RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI ÎN VREMURI GRELE

Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima şi toate simţurile şi te rog cu lacrimi!
Până când Măicuţă a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ?
Până când vrăjmaşii nevăzuţi ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieţilor oameni?
Până când vor pângări şi vor necinsti trupurile, sufletele şi vieţile lor? Înşelând-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplinească poruncile divine şi să nu dea slavă şi cinste pururi măritului Dumnezeu Cel în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?
Cu puterea credinţei, Stăpână, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri şi ai Fiului Tău iubit - Iisus Hristos - îngrozind-i cu nebiruita-ţi sfinţenie, îndreptând-ne pe cărările mântuirii, ca să dăm mereu mărire lui Dumnezeu.
Roagă-te Fecioară pentru Sfânta Biserică, pentru propovăduirea evangheliei pe întreg Pământul, pentru România şi poporul român, pentru, rudele mele, pentru văduve, orfani, bogaţi, săraci, necăjiţi, bolnavi, pentru cei prigoniţi pentru credinţa în Dumnezeu, pentru salvarea celor ce au rătăcit în secte şi pentru cei răposaţi!
Ajută-ne să ne pocăim de păcatele noastre, să iubim Biserica, să alungăm vrămaşul din sufletele noastre, care ne îndeamnă la păcate,
să renunţam la vicii şi necredinţă, să ne smerim şi să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit!
Ajută-ne să ascultăm chemarea divină a blândului tău Fiu, pe care Tatăl Dumnezeu L-a trimis pe Pământ să sufere chinuri barbare, pentru salvarea omenirii din păcat!
Roagă-te, Măicuţa Sfântă şi pentru aceste nevoi ale mele (rosteşte necazurile pe care le ai şi dorinţele pe care vrei să ţi le îndeplinească Maica Domnului)!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în vecii vecilor!
Amin!

La mulţi ani cu sănătate, creştinilor binecuvântaţi cu numele Maria!

Maria Filipoiu

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!