Veneţia şi moarte

Veneţia

S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind păreţii.

Okeanos plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Mare sinistru miezul nopţii bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane

mă gândesesc la ruşi
ca la nişte icoane cu putin cel scund
cu aureolă
sigur vor de la noi
puţină smerenie şi gondolă
cu care, lat(r)ini
să străbată veneţia cum
ai perfora o conservă
mort de foame,-n murano
sticla pisată
să le şadă cazacilor
în dinţi, cum luciul în icoane cuminţi
fără putin cel scund
gângurind
unele rugăciuni
val cu val
unele rugăciuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare postumă

Deschide-mi poarta inimii pictată
Cu vermillon şi-albastru de cobalt,
Şi intră - fericită-nvingătoare -
În minuscula-mi "sală de-aşteptare"
Pe-a cărei pardoseală-mpestriţată
Cu plăci hexagonale de bazalt
Şopârlele versifică la soare
Şi viperele-nvaţă geometria...
E tot ce mi-a rămas din măreţia
Şi nebunia fastului regesc
Cu care-aş fi-ncercat să te iubesc!...
Alhambra-i azi o cârciumă banală,
Veneţia, o lamă de cuţit,
Canossa, o iluzie papală,
Şi Muntele Măslinilor, un mit...
Alege-ţi, dar, tu singură trofeul
Ce te-ar putea despăgubi de morţii
Căzuţi în faţa porţii...
Împodobeşte-ţi apoi gineceul
Cu zâmbete şi plante otrăvite,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa necunoscutei

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
şi, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:

Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii —
Al nimănui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

James Joyce a dormit aici

Gara, Ljubljana

Cât te vei mai strădui să priveşti îndărăt prin fereastra întredeschisă,
prin perdelele dintr-o ţesătură deasă, care atârnă acolo încă din
vremea studenţiei, Veneţia şi castelele Vienei se perindă ca pe
sârmă, la jumătatea drumului spre şcoală, cu cât chin silabiseşti

numele, inscripţiile de pe vilele din oraşe şi de pe gările de la sate,
se ridică mercurul, sora morţii. Nu poţi judeca starea lucrurilor după
geamul spart şi nu e bine să mănânci amintiri cu gura deschisă,
erai însă periculos de frumoasă când mergeai pe traseul dintre

universitate şi o cameră mai bună la cămin cu iubitul şi un bilet
dus-întors. Acum ştiu, cucul nu-şi face cuib, ci e în turneu
prin oraşe străine: se însoară cu una dintre băştinaşe, pe
celelalte le alungă imediat în Hebride. Mă întorc, nu ca tine,

rămân aici. Aşadar, a fost pe merit, deşi în afara planului,
un şoc scurt, o călătorie lungă, când nu te-am mai zărit.
Ai coborât la peronul al doilea. Insula verde e acum

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleš Debeljak din Manufactura ţărânii (2012), traducere de Paula Braga Šimenc
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie barocă

Într-o inflaţie barocă
De presupuse sentimente,
De pretenţii şi orgolii nejustificate
De interese şi personaje caragialeşti
Unii nu-şi mai găsesc locul.
Într-o inflaţie barocă
De presupuse argumente,
Privesc
De pe cerul meu exaltant
Personajele, măştile,
Prăpăstiile, corolele,
Citadelele, abisurile
Şi din nou cerul.
În această inflaţie barocă,
Măştile au intrat
Şi în lumea mea...
Am deschis simplu poarta,
Şi le-am poftit
Fără să le mai cer acte,
Diplome, CV-uri....

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Veneţia

la Veneţia, îndrăgostiţii pământului, iubito,
îşi dau întânire pe Canale Grande,
te chem pe tine, eu, îndrăgostitul lumii
iar gondolierul îmi este complice, iubito,
la secvenţa de vis şi poezie a simţurilor,
în timp ce sirenele adâncului dezmiardă
trupeşe coapsele valurilor ademenitoare
în năvoadele morţii tâmpe şi amăgitoare
şi eu, chemat de vrajă şi de tristeţi mă plimb agale
chemat de mirosul de mâl şi de fructe de mare
putrezite pe canale de vis, adesea, eu plâng, iubito,
în balconul de marmură al vreunei necunoscute
devenită apoi himeră rătăcită sau hazard
prin hârtiile poetului îndrăgostit şi bizar
de câte ori se deschid porţile la palatul dogilor
tresar şi ascult muzica zburdalnică a gondolierilor
şi suspin după tine, iubito, amăgit cu certitudinea
frumuseţii lumii din afara noastră.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneţia din veac
Şi sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Şi nu ştim ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar şi mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Şi nu mai ai cu cine să te-asameni

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!