Poezii despre absurd și religie
poezii despre absurd și religie.
* * *
Când cu Dumnezeu în tihnă
Îți conferi puțină odihnă,
Multă gălăgie surdă,
Dintr-o profunzime absurdă,
Vine-n mintea ta și zburdă!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult rai și slove
hai, coboară Nichito dintre psalmii cerești
prea mult rai e acolo la tine sub aripe și slove
- de ce ții post?
absurdul, abstractul,
nelumescurile lumești...
cu câtă nesfârșire se îmbată-acum cerul
cu... ce mirare că-i ești!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limerick
"Dumnezeu nu joacă zaruri"
nu iau în deșert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijotești-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuații
dogmatice
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.
poezie de Dumitru Găleșanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
In zadar
In zadar ne luptam sa gasim, in zadar,
Al vietii si-al mortii de piatra hotar
Nici noi nu mai stim ce-i bine sau rau,
Urcam in paradis, ne prabusim in hau?
Ce sens are viata, cand n-o intelegi,
Cand esti guvernat de absurde legi
Nici noi nu mai stim, e real este vis,
E drumul spre iad sau spre paradis?
Cautam fericirea cu-atata avant,
Ne-am vinde si fratii pe-o pala de vant
Daca ea ar aduce cat mai curand,
Implinirea ce-o afli doar in mormant.
poezie de Alex Dospian (2004)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Redus la absurd
Prin reducere la absurd
dimineața păsările cântă deși pământul de rouâ e surd.
Prin această inovatoare
reducere la absurd
Dumnezeu la abac își numără oasele
printr-o aritmetică stătătoare...
Culmea este
că ne dă nouă mereu cu craniu în loc de virgulă!
Tot prin reducere
la absurd
florile înfloresc oamenii și lunile anului
se schimbă de zile
dar zilele
prin această absurdă reducere
devin inutile.
E absurdă reducerea asta frumoasă
la absurd
și te-ncrunți și mă-ncrunt
fiindcă ești și nu ești
deși sunt și nu sunt...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis absurd
Avut-am mai de mult un vis
Bizar, sălbatec, crud, tăcut,
Visam că parcă m-am născut
Dar criticii m-au și ucis.
Nevinovat căzut... Prin rai
Mergeam pierdut iar calea mea
Fortuna singură-o ținea
Șoptindu-mi stins cu dulce grai:
"-Destinu-ție ursit amar,
În fabule ești slab, regret
Și-n epigrame fără har
Dar scrie-mi mie un sonet!"
I-am scris! Și-al visului coșmar
S-a destrămat! Eram... poet!
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre absurd și religie, adresa este: