ambiţie şi visare

Tăcerea noastră mută

Trăiam sensuri comune, atât de comune încât ne desparte oceanul ambiţiilor noastre oarbe;
Cu vise colosale, hrănite de sunetul vocii tale muribunde după un sarut orgasmic.
Priveam în golul ochiilor tăi verzi, şi tu te pierdeai la văzul sânilor mei goi;
Atât de goi eram, încât nodurile din gât se loveau de vorbe ca de stânci.
Mă dureai crunt când tăceai... de ce tăceai?
Când vorbele dor, tăcerea a ucis ultimul sărut!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Rămân copacii goi
Cu simţ de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele îşi scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori şi creste de visare
Sileşte viaţa de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veşnic. Totuşi, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Şi parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiţii
Ale muritorilor de rând...

poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi... incertitudine

Ce straniu-i tot în existenţă,
ce n-o deţinem nicidecum;
zi de născare ni se spune,
iar moartea n-o ştim, viaţa apune
când soare a dispărut din drum...
Alţii, îţi văd ultima prezenţă!

Deci eşti jumatea între extreme
încă nu ştii ce se petrece;
când pleoapa pune oblon la gânduri
şi-n haos vise se scurg rânduri
în inexistentul cald, dar rece
la tot ce curge, în jur, la vreme...

E-un rest plăpând, printre fotoni
developând retina sumbră
c-o lume în poză răsturnată,
ce tinzi, dar n-o ai dezlegată
şi tot ce vrei e doar o umbră,
căci multe ambiţii îs avortoni...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia înseamnă

viaţă fără gânduri triste
leşin de bucurie şi zări
albastre sub convoiul de iluzii
suspine de mulţumire
trezitul cu noaptea în cap alături
de volumul nou de poezii
să regretăm că nu ţinem stiloul
în dreapta şi ţigara fumegând
între buze pentru ambiţii şi boli
cu stânga scormonim prin cenuşa
de cuvinte care stau pe vise

poezia înseamnă plonjonul
în beatitudine fără ameţeli

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră... azi

Azi cerul meu nu poate să mai cearnă
Culori de curcubeu peste visare,
Nici mintea nu mai ştie să aştearnă
Tristeţea scrisă-n vorbe arzătoare.

Azi ochii risipesc furtuni de ceaţă,
Nu îndrăznesc spre Soare să privească,
Doar stau spăşiţi în sfera lor de gheaţă,
Nemaiputând căldura s-o primească.

Azi rimele de ger sunt alungate
În închisoarea vorbelor confuze,
Distruse de ambiţii vinovate,
Încremenite pe rănite buze.

Azi Poezia a rămas himeră,
Mâhnirea unui suflet zbuciumat,
Norul de foc din viaţa-mi efemeră,
Dorinţa unui vis neîntinat.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece un semn...

Clipeşte senzual, clipeşte,
Ambiţiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalţă stilul
Plăcerii unui nou amor.

Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aştept.

Pământul se topeşte-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.

Trece un semn prin veşnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieţii
C-o lumânarea pusă-n tort.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-aflăm în împlinirea...

De ce n-aflăm în împlinirea dorinţelor din astă lume,
Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,
De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume
N-afli nimic ­ nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.

Bacanta-ţi dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară.
Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;
Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară,
Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ţi li se prea dădu!

Şi gloria te chinuieşte ­ e un supliciu ce apasă,
Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta;
Şi vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă
Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta.

Nu împlinirea cea aievea a celor ce doreşti în lume,
Numai dorinţa după ceva e tot ce-i dulce pe pământ;
Dorinţa, iubirea de fală, ambiţia după un nume,
Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
şi poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,

fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce şi l-a promis.

Când alte forme nu-s de atins ţinta
şi-n tine sălăsluieşte ambiţia
de n-o mai poţi opri
fără să-i vezi rodul.

Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
şi pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.

Dă semne că pragul poate fi atins
şi trecut mai departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monahii poartă lumea în spinare

Trece noaptea ca un hoţ călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare

Am avut un plan ambiţios
Şi pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Şi mai scrii şi versuri, eşti nebun!

Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu dimineţile rămâi

Am trecut prin viaţă ca Gavroche
Ataşat de-aceeaşi baricadă
Aşteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!