Poezii despre asigurări și existență
poezii despre asigurări și existență.
Te asigur pentru mine,
Nu există alta ca tine!
Doar tu ești a mea regină,
Ție sufletu-mi se-nchină.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
Pentru prima oară
în viață
am aflat
de ce plâng poeții.
Au în suflete lacuri
de lacrimi.
Doar revărsarea lor
asigură oceanelor lumești
dreptul la existență.
poezie de Cristian Lisandru din Gânduri așezate unele sub altele (16 mai 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul sfâșiat
la anii mei am început să văd foarte bine
diferența dintre câine și lup
dintre
lătrat și suspine (?!) chemate-n continuare
să asigure existența omului sfâșiat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel spus (5)
Părintele ce vrea copilul să-i semene, să nu-l judece apoi de retardat.
Studiul nu asigură neapărat evoluția, dacă nu e urmat de creație.
Studiu poate exista fără creație, dar niciodată invers.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărații monștri
Mamele nostre ne asigură mereu că
nu există monștri
sub paturile noastre
sau, ascunși, în șifonierele noastre;
ele evită să ne spună
că uneori monștrii
apar îmbrăcați asemeni unor oameni
care pretind că ne iubesc
mai mult decât soarele
iubește luna.
poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropierea
Fiecare filă ruptă din vechiul calendar,
Îmi întunecă și-mi zdruncină conștiința,
Pentru că am rupt o bilă sfântă din rozar
În ziua-n care-mi asigura tihnită existența.
Cu fiecare zi trecută mai aproape ești de mine,
Cu fiecare zi trecută doru-mi este mai profund,
De lumea ta mă apropii cu pasul, cugetând
Cum mai scurtă-i depărtarea pân-la tine.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei trei Magi de la Răsărit
Eu aduc tămâie. Numele meu e Gaspar.
Am devenit înțelept urmând Steaua Divină.
Declar: iubirea-i imensă, viața un frumos dar.
Dumnezeu există. Din beznă-a făcut lumină.
Eu sunt Melchior. Aduc mir parfumat.
Dumnezeu există. E lumina care-învie-n zori.
Din noroi răsar cele mai mai frumoase flori.
Întotdeauna-n plăceri tristețea-și face pat.
Eu sunt Baltazar. Aduc giuvaiere-n dar.
Vă asigur că Dumnezeu există.
Știu asta de la raza sfântă și plină de har
Strălucind pe crucea Morții, într-o zi tristă.
Baltazar, Melchior, Gaspar, ssst, liniște deplină:
Iubirea triumfă în veselia dimineții.
Isus renaște și din haos face lumină.
El poartă pe frunte coroana Vieții.
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meriți, Isuse...
Meriți, Isuse, slava toată
C-ai vrut la noi să te cobori
Să schimbi o stare complicată.
În uscăciuni ai pus culori
Și-n inimi ai plantat speranță
Să poată aduna comori.
Știm că-i de mare importanță
Să recunoaștem că ești sfânt,
C-ai vrut cu Terra alianță.
Ne-ai îmbrăcat în nou veșmânt
Să fim reprezentanți de seamă,
Să ne desprindem de pământ.
Că-n noi nu mai există teamă
E că ne-ai dat asigurări
Deci, n-avem gânduri de reclamă.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (15 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vreau
Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Și mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scărița și nicovala,
Timpanul și nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Și atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare și voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Și bătăile inimii
Singura certitudine că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre asigurări și existență, adresa este: