Poezii despre atracție și existență
poezii despre atracție și existență.
Cetatea fetei
Ea reprezintă chezășia vieții
Poate elixirul existenței
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracție de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanțe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecție
Selecția se face din instinct
Cetatea fetei orișicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori și devotament
Cu patos și multă iubire
Pentru fascinația ei imensă
Ar fi chiar atracția universală
Ca să poți cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai
[...] Citește tot
poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu atracția gravitațională e de vină
pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele
știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera să găsesc logică iubirii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișări
Într-o flacără,
privirea unei vieți îndepărtate ne ocrotește zâmbind.
Într-un surâs,
e o întreagă câmpie a fericirii așternută pe lume.
Într-o atingere a tăcerii,
înflorește neliniștea din adâncurile făpturii.
Într-o lacrimă,
se revarsă talazul visului născut din tristețe.
Într-o clipă,
este surprinsă o imagine irepetabilă a veșniciei.
Într-o privire,
se deschide o poartă a gândului pătrunzător.
Într-un mister,
va sălășlui întotdeauna atracția necunoscutului.
[...] Citește tot
poezie de Cristina Maria Șandru din Sub arcul miresmelor (27 iulie 2007)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte ca Timpul să-i altereze
În ora despărțirii erau plini de tristețe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-și câștiga existența l-a forțat pe unul dintre ei
să plece departe New York sau Canada.
Dragostea pe care-o simțeau nu mai era proaspătă;
atracția dintre ei încet-încet scăzuse,
atracția scăzuse simțitor.
Dar să fie separați... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist și-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o ființă frumoasă de douăzeci și patru de ani.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește lumea
Cu sau fără lavalieră
Ca dintr-un amvon
Sau ca din tălăngi imense
Vorbește lumea asta
Ce au pe suflet sau pe card
Puneți adevărul în genți
Și cu el la balanță
Rulați-l acum ca pe roate
Poate traduceți vorbele
Mai citeț eventual în scris
Faceți clarificări palpabile
Dacă se poate calificate
În sens premonitoriu
Cu alte mari interferențe
Există teste botezate ca la taifas
Cu lingurița sau paharul
Născociri de gazde rebele
Care să dea bine în boală
Haznale produse de voie bună
Expuneri de motive
[...] Citește tot
poezie de David Boia (23 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Problemă de liceu, rămasă nerezolvată
Unii poate știau dinainte,
dar eu în liceu am aflat că toate lucrurile sunt făcute să se atragă unele pe altele,
pământul cu soarele, luna cu pământul, fetele cu băieții.
Iar pentru mine, problema atracției mele din liceu, suna cam așa:
Dacă eu, care sunt poziționat aici, exact la mijlocul pământului, pe paralela de 45 de grade,
înmulțesc, atracția mea către stele, cu 6400 de km, raza medie a pământului,
voi crea un cuplul care să rotească pământul în jurul propriei axe,
În problema asta, cu mișcărea de spin, teoretic, lucrurile mergeau la fel de bine și până să fiu eu implicat.
Dar practic doar după ce toată povestea asta a intrat sub autoritatea mea,
acum eu pot să le demonstrez cu exactitate tuturor, că pământul face o rotație competă fix într-o zi și o noapte,
cu precizarea că, pentru a putea înțelege efectiv, de ce lucrurile stau așa,
este esențial ca toată lumea să înțeleagă încă de la început, cine sunt eu în această problemă.
Pentru că eu, din rezolvarea pe care am elaborat-o, în baza unor formule doar de mine știute,
am înțeles că orice aș face de acum înainte, voi fi influențat de astre.
Și pentru asta, toată viața, a trebuit să iau lucrurile la modul cel mai serios
și să mă dedic excusiv relației mele speciale cu stelele,
să nu se oprească pământul, la cât e de mare
și să putem avea, zi și noapte și iar zi și iar noapte...
Numai că între timp, au mai apărut și alte probleme, adiacente.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt
Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre atracție și existență, adresa este: