calitate şi religie

* * *

Cu vântul deşertăciunii
Nu stau, Doamne, la tocmeală,
Dar el scoate la iveală
Calitatea înţelepciunii,
Răscolind uşor tăciunii
Puşi, se pare, pe mocneală,
Cerând parcă socoteală
De flacăra rugăciunii
Pusă, pusă pe tânjală.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Anca Poenaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, pământenii...

Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete şi repezi transformări...
iubirea, scânteia vieţii pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.

Din praf de stele ne-am născut,
viaţa în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viaţa în calvar o transformăm...
şi raiul ei va fi definitiv pierdut.

Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină şi culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conştiinţei noastre
când il va înţelege oare?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte şi pace

Linişte şi pace, totu-i ca la carte;
Predică păstorul hotărât să poarte
Cuvântul în lume şi lumea de toarte
Spre o lume nouă, necuprinsă-n soarte
Dar enoriaşii dorm un somn de moarte.
Oare nu-i el bun sau nu e dreptate?!

- Un bun cantitativ fără calitate
Şi-o ţintă greşită în totalitate
Provoacă-adormirea în realitate -
Dar, trezind păstorul, ai făcut dreptate!
Dreptatea-i divină şi-o necesitate
Iar trezirea-i viaţă din Divinitate.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (12 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect imperfectă

Iubesc perfecta-mi imperfecţiune
Din mintea, sufletul şi trupul meu,
Sunt imperfecta cerului minune
Pe care a creat-o Dumnezeu!

Eu mă accept aşa, mai imperfectă
Şi mă iubesc, cu bune şi cu rele,
Iar pentru cine mă iubeşte, sunt perfectă
Cu toate imperfecţiunile, că-s ale mele!

În imperfecţiunea mea, zâmbesc,
Sunt fericită pentru ce mi-e dat
Şi în asimetria mea, iubesc
Cu sufletul meu..,. imperfect curat!

În imperfecţiunea mea perfectă,
Nimic nu e perfect, dar mă simt bine
Eu mie-mi recunosc şi sunt corectă,
Că-s imperfectă, făr-am fi ruşine!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (25 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Zilnic facem constatarea
C-am pierdut în viaţă rostul
Fi'ndc-am răsturnat valoarea
Ca să iasă-n faţă... prostul!

Că acuma, bunăoară,
Prostul nu mai este,, cool",
La oraş ca şi la ţară,
Dacă nu e prost destul!

Azi, cum pe chituci e şcoala,
Pe acest,, picior de plai"
E la modă iar zicala:
,, Prost să fii, noroc să ai"!

Diferit de alte dăţi,
Poţi să faci, fără belele,
Trei sau patru facultăţi
Fără să te duci la ele.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicitate

Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu ceşti sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.

Ştiu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veştile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absenţa lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe faţa ta.
Oare ce mai aştepţi?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.

Eşti, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii lui Otello...

Otello, au început să te imite urmaşii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prosteşti gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurenţa, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconştient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiţii necurate,
iar Desdemonele lor trişate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puţin preţioasă,
viaţa e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziţi-vă oameni, din beţia frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmaţi visurile sănătoase, pentru o viaţă frumoasă.
Oameni buni!
Schimbaţi scenariul dintre Otello şi Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
şi bucuria va curge din torente divine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca şi Ordinea Mondială

Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganţi bogaţi...
Te au în pază.

E obosit si demodat,
Ingerul tău păzitor,
In corpul tău ţi-aş implanta,
Un microcip nemuritor.

La trezit de dimineaţă,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tău din venă.

Eu te ştiu şi cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz puţin şi tac.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!