Poezii despre chelie și moarte
poezii despre chelie și moarte.
Filă de poveste
viața începe când simți că mori
e o filă de poveste western smulsă
din cartea făcută avion
pistolul încărcat primește atenția cuvenită
stă când în teaca de la brâu
când în mâna ageră ca un vânt
insigna de șerif sclipește pe cămașa soioasă
și te trădează la ivirea soarelui
pălăria mare cât o pleoapă care se zbate
atârnă de-o sprânceană întreruptă
de o tăietură de tomahawk sioux
ai simțit că mori și
că te naști din nou în același cort comanche
scalpul a rămas la locul lui
din cauza cheliei tale
pintenii zornăiesc pe podeaua de lemn
ai fentat încă o moarte
dar învingi întotdeauna moartea
trăiești rătăcitor în brațele
unei femei blonde cu ochii de culoarea preriei
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz (tare-i rău să fii singur, când ești bolnav!)
M-a pălit o gripă dură
Cu dureri de cap și gât
Și o tuse de-anvergură
La pământ m-a doborât.
Nu mi-a trebuit mâncare,
Nici țigare, nici cafea
Și aveam și febră mare
Și spinarea mă durea.
Singură, ca vai de mine
Mi-am dorit să mor subit.
Mi-ar fi fost cu mult mai bine
Moartea dac-ar fi venit.
Dar, mi-era de poezie
Și de Cookie, că le las
Și mi-am tras una-n chelie
Și azi am făcut un pas.
Mai târâș, în patru labe
M-am urnit și-am scos-o-afar'
Cum oi fi ajuns în casă,
Nu prea știu și n-am habar.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu institutoare
Jos, în uriașa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foșnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună
Să-ngenunchi, așa cum sunt, scofâlcit și cu chelie,
Să-mi așeze pe creștet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros amețitor peste dușumele
Se prăjeau într-o tigaie nesfârșită chiftele
Și era o dimineață posomorâtă și amară
Din anii de școală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Și, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Și-am zburat apoi greoi și vâscos
Până-n dantelatul orășel de os
Unde și ieșiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă știri despre oribila crimă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Leonid Dimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o beție
Trăiesc între aplauze și fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beție care se va încheia dincolo.
Sfâșiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce știu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi crește chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba știu ele ceva?
Beție a puterii de furnică.
Ideile singura bucurie. Să trăiești viețile
Câtor mai mulți contemporani.
Și totuși dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoca felicitării
Mă trag fluturii pe roată
să devin o omidă moale
ce atârnă de spița eșafodului.
Vin femeile cu barbă să râdă în bărbia trotuarelor
Se vinde înghețată cu aromă de noapte
Covrigi în formă de făclie
Ronțăie șobolanii în loja canalelor de comunicare.
Se aud felicitările și osanalele...
Cu un cuțit între umeri în loc de suflet
o poză se prezintă golită de imaginație.
O lună cu o femeie mutilată pe umăr încearcă să imite un înger.
O actriță nanistă își mimează nunta horror într-un vagon de tramvai cu lăutarii furați de la o poștă...
Stropi de plastilină!
Femeile cu barbă își chelesc admiratorii
ce le strâng în brațe
și le pupă pe mațe!
Inerția e la capătul centrifugii.
Mă trag fluturii pe roată încet
Sunt tăiați și roși și arată boțiți de albastru
blugii mei
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halloween
Îmi dă prin cap anul acesta
De-așa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii și eu pe copii;
Când vor veni de Halloween
S-apar în fața lor mascat,
Să-i vad cum fug și nu mai vin,
Trei nopți să facă pipi-n pat ;
Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,
Ce Baba-cloanța! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiță (!)
Astea-s povești de ei fumate
Din primul an de grădiniță,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mea culpa
rezemată de raft în coloane de gânduri
pare că nu are nimic a-ți mai spune
îi ling mâna întinsă peste silabe și rânduri
privind-o, mă plictisește, plină de spume.
aidoma unei ființe mă salută în prag
deși, uneori, cuvintele-i sunt moarte
trec prin inima ei cirezi de iluzii
tulbură lumi nevăzute, deșarte.
discutând cu ea, trece ca întâmplare erotică
nebună cum e, face semne care mă sperie
are momente când devine simpatică
într-un timp destinat, se crede chiar glorie.
culcată pe albul încinselor pagini
scuipată, etern, cu o ploaie de semne
rămâne cu buza, umflată, pe margini
coridă învinsă-n bătaia cu perne.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem scris la umbra unei nopți endemice
Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățeluș cu păru' creț
Astăzi tata m-a-nvățat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveți s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greșit,
Meciul încă nu-i sfârșit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Cățelus cu pălu' cleț
Fulă lața din coteț...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemia
Am râs.
Surâs...
Am plâns.
Deplâns...
Și am testat o mască.
Flască...
Că ni se tot inoculează o idee,
Cu remarcabilă înverșunare, logoree
Că masca face bine... e știință...
În minte v-ați creat obișnuință...
Spălarea creierului, grav păcat.
Al celor ce o fac, plătiți de STAT.
Și, revenind la mască, spun deschis:
Masca este un mijloc, un "dichis"
Ce-mpiedică oxigenarea cea corectă
Prin asta, ea e mult prea mult "infectă"!
Se ține-n față maxim două ore,
Nu se atinge, nu oricum, amore!
Că cine face astea "ca la carte"?
Vă spun eu: nimeni soră, frate!
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 septembrie 2020 (6 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chelie și moarte, adresa este: