Poezii despre civilizație și moarte
poezii despre civilizație și moarte.
* * *
Dintr-un om mort
pulbere
Dintr-un steag mort
cârpe
Dintr-o civilizație moartă
întuneric
Din poezie moartă
îngrășământ
pentru noi poeți
Pentru ca
asemenea unor flori
să-și arate culorile
înainte de apariția frunzelor
poezie de Krystyna Godlewska din Poza slowami (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egipet
I
Egipet - șuviță de viață-n țara deșertului neadormit.
Canalul de Suez - bijuterie pe nedrept înverigată.
O, piramide, de ce lăcustele morții vă tulbură somnul de milenii?
Egipetul plânge cu mărgăritarele durerii...
O, nu mai plânge, eroice Egipet!
Îndemnul vremii: Înainte!
Vrăjitorilor evului mediu le spun:
- Lăsați să clipească ochiul senin deasupra Egipetului,
Niciodată nu mor martirii dreptății.
II
Egipet... revărsare a Nilului de aur...
Tebă a incestelor,
Memnon al aurorii,
Și Sfinxul devorant,
Caravane pe lângă piramide
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salubritate
Și noi așa ne-am învățat,
Să fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.
Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Civilizația frunzelor uscate
Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizația frunzelor uscate
Amestecate-n fum și-n bătătură
Cu dinții cerului de lapte.
Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfață pruncii siamezi
Mângâiați de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi și în livezi.
Civilizația frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredințat până la moarte
Crucea s-o purtăm, și tu, și eu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul-artă efemeră
Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizației
oamenii nu erau iluminați și demonii își răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveștii
verde de apă stătută,
în acel colț din cerul nopții
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârșita mare a suferinței
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid și lua foc....
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad în somnul altor vremuri
Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalți îi așteaptă încă colții,
distanțarea socială obligatorie și tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
și crestează mușchii cu durere
de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzișuri de ceară,
în zile și nopți fără cuvinte.
Buzunare goale, inima rămasă săracă.
Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfășurată în voal de mireasă
și-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele și albul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caz penal
Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat,
Eu... ședeam civilizat
După colț, îmi curățam
Cu șuriul confiscat,
Unghiile ce le am,
Iat defunctul, cum făcu,
Noapte fi'nd, așa, spre zori,
În cuțitul meu căzu
Și-asta... de vreo șapte ori;
A fost clar un accident
Și-am vrut să-l salvez, atât,
Când gagiul, violent,
Lanțul mi l-a pus de gât,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemate sărbători
Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paști e cel mai rău!
Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:
- Știu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Și că este stipulat,
Să muriți civilizat,
Dar și eu și neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,
Și așa-i al meu destin,
Viața-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deșteptat,
În picioare sunt călcat...
[...] Citește tot
fabulă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre civilizație și moarte, adresa este: