Poezii despre creștinism și meșteri
poezii despre creștinism și meșteri.
Legenda
Strălucitoare-n poarta raiului
sta Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
Un sâmbure i-ajunse înre dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia din ei
a fost acela
din care fariseii meșteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh, sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterne căutări
nu știm cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâți să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranță un loc
în care vom zidi fericirea
meșteri mari, lăsăm la fiecare colț
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a ști de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbușit în vânt
în palme port țărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara
Dintr-un sat uitat de lume
fumul alb s-a ridicat,
anunțând că o minune,
de curând s-a întâmplat.
Pe tăpșanul de la moară
a apărut din senin,
miraculoasă comoară,
indicată de lumini.
Mulți săteni veniți la moară,
minunea ca să o vadă,
au săpat după comoară
și-au găsit-o într-o ladă.
Când lada a fost deschisă,
ochilor s-a arătat
zapis, cu veste trimisă
de la Isus Împărat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hebrietas Cibinensis
Privește cum stau într-o dungă
Ca globul pâmântului, toate;
Zidirele-acestea ciudate.
Biserica asta prelungă.
Privește la mâinile mele:
Din două, acuma am patru.
Aievea sunt sau sunt de teatru
Aceste scări, ziduri, crenele?
Pe cer două luni râd cu hohot
Și stelele se dau de-a dura.
Mi-e plină de cântece gura
De parcă nu-i gură, ci clopot.
Pământul astîmpăr nu are
Și nu știu sub mine ce face,
Nu vrea nicidecum să-mi dea pace,
Îmi tot lunecă de sub picioare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost geambaș de vise...
Am fost geambaș de vise-n vieți buimace
Fumate pe furiș pe sub podețe,
Neguțător de piei prin iarmaroace
Ori bărbier de morți în tinerețe,
Lumânărar, născocitor de toane,
Călău de zboruri, meșter de comete
Într-un garaj, sorbind marghilomane,
Și jucător de treișpe la rulete,
Am fost sforar, înghițitor de noduri,
De săbii ascuțite, prin oboare,
Sau cântăreț bisat pe la prohoduri,
Tălmaci de zodii, vânzător de ziare,
Pescuitor de taine-n prostovoale,
Mâzgălitor fecund de epitafuri
Ce fluiera din Bach prin catedrale
Și prin biserici, ori pe sub cearșafuri,
Am fost bufon, contrabandist de roluri,
Mijlocitor de cauze pierdute,
Negustorind căințe moi, pristoluri,
Uimiri crescute printre pergamute,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sfântul Cutare Poetul
Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui și leșie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete
toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până și ochelarii, adidașii, ceștile de cafea
chiar și ființele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
cățelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie și ea
așa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii așa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aș fi eu însumi, ca alții, încă și mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toți apoi la mutra mea icoană strivită sub geam
dar faceți-o de pe-acum, fraților, să particip și eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
și pe ștergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele și-n fustele în care clericii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanați
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dascălul
I
Venea la școală de dimineață
Cu demâncarea la el.
Hainele le ținea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Și ajungea la școală,
Făcea ce făcea cu copiii și când le da drumul,
Încăleca pe cal și-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc și muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca și le-ngropa iar, și pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculești, avea casă cu etaj.
Și dimineața, se-mbrăca, lua mâncarea și pleca la
Școală călare. Și de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moșu, care-i fusese elev.
Învăța copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreț la biserică și-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana și cu Nicolița
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne-a salvat
nu prin studii și învățătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieții Sfânt Cuvânt
nu știința oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ți place
îți dă viața veșnicia
a lumii învățătură
uneori monștri crează
căutând altă alură
ea direcția-și gripează
nu știința e menirea
omului de pe pământ
ci sfințenia iubirea
voia sacră a Celui Sfânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opere de artă vii
Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii
Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot
Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată
Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștinism și meșteri, adresa este: