Poezii despre devenire și inventatori
poezii despre devenire și inventatori.
* * *
Un cap pătrat odată a inventat o roată tot pătrată, dar după ce făcut o rundă, ea deveni din nou rotundă.
De data aceasta morală n-am...
Știu doar atât:
Că eu trăgeam la ham...
poezie de Mihai Emil (noiembrie 1995)
Adăugat de Azure
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fior
înainte
de-a se risipi
clinchetele devin clopoței
petalele devin flori
ca să fiu dreaptă mi se pare
vântul nu bate
- și nu-i o invenție -
doar un fior trece grăbit
peste filele
îngălbenite într-o carte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenții neinventate
Ar trebui inventat un aspirator de rele;
Din când în când, am face curat
Și viața noastră ar deveni imaculată.
O mașină de spălat păcate
Ar fi foarte necesară;
Multe coștiințe ar deveni impecabile.
Un "Vanish" pentru violență, răutate, ipocrizie,
Dacă am avea, lumea ar fi mai bună!
Oamenii nu se concentrează
Și inventează lucruri inutile,
Ca: arme, bombe, otrăvuri,
În loc să inventeze leacuri
Pentru bătrânețe și moarte!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu a murit Poetul
Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea în criză
Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânați de lene, împunși de lăcomie,
am inventat mașina care
înghițindu-ne de vii,
devine vie.
Foarte bine!
Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înșine, în noi înșine, închiși,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa uciși?
poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi
Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapați emoțional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porți ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ți amintești
cât timp lipsește din nemurire,
îl ții pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău și doar al tău.
poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobila zgardă
cândva îmi doream să fac țăndări lumina
lumina artificială irizațiile ei
seamănă cu cioburile de viață în care
nu te mai regăsești decât foarte târziu
ca un câine lângă un pod necunoscut
atunci când
ploile metaforelor devin acide
și în toate cuvintele căutând
nu mai regăsești
poezia
atunci latri la grilajele de fier
le muști simetriile
și-ți inventezi răbdător
altă zgardă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul...
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul...
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, tu
În ochii tăi se oglindește Soarele,
Pământu-ntreg îți sărută picioarele,
Tu ești a poeziilor regină,
Bună și rea, păgână și divină!!
În palma ta, lutul devine artă,
În mintea ta, alb și negru se ceartă;
Doar tu, în pântec, poți zămisli viață,
Doar glasul tău de mamă-i cu dulceață!
Inima ta cuprinde Universul,
Frumusețea ta a inventat versul;
Știi să dezmierzi, dar și să dai fiori,
Sub pașii tăi răsar magice flori!
Fără aripi, ai învățat să zbori,
C-un zâmbet, știi să alungi negrii nori,
Pâinea se naște în palmele tale,
Ca o floare, te scuturi de petale!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbele pieptănate
Vorbele pieptănate se strecoară
în ambalajul acela greu de pe umeri.
Din movila de gânduri
elimin paltonul cu buzunare sparte
din care curg ideile mărunte.
Pe nu îl port cu mine
spărgând aerul culcat în curcubeie.
Absența mea albă inventează
o iubire necalculată risipită peste toate
lucrurile inutile și plictisul inocent
ce cască în camera cu fereastra întunecată.
Străzile și oamenii devin un amestec de cuvinte
pe care se așază soarele nepăsător.
Fără grabă în cuibul de tăceri
cade o stea moartă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și inventatori, adresa este: