Poezii despre devenire și ofițeri
poezii despre devenire și ofițeri.
În pacea aceasta de o mie de ani
până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa că spune-mi Eva
ești un tânăr adormit invers
care vede viața ca pe ceva bun
ești decis să nu fii indecis în planurile tale de viitor
și chiar dacă mă privești mirat
cu un pahar de vin pus pe jumătate
tot nu-ți voi spune numele meu
pentru că eu nu am să-ți spun cuvinte pe bază de săruri marine
cina o servesc la aceeași masă veche
acoperită cu o mușama tăiată pe alocuri
în mijlocul căreia arde o lumânare
drumurile mele sunt aceleași în fiecare zi
și paharul din care beau a rămas mai mic
datoria de la pub s-a mărit
vânzătorul de ziare se face că nu mă vede
oricum în centrul orașului se dă Metro Eirean pe gratis
și fericirea aia de care-mi scrii cu atâta lejeritate
o găsesc fără să o caut
și fără scrupule
iar dacă spui un thanks mai primești și zâmbete
[...] Citește tot
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul tău, "Măicuță"
Se oprește lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace și se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristețe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrățișa cu dor
Și o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost și ce-a făcut,
De când ea se odihnește, generații au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o șchioapă, ai nevastă, ai și prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ți amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru și castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut și-mbătrânește de atâta vânt și ploaie,
Lângă crucea ce-nverzește, de licheni și mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ți povestesc viața, ce-am trăit-o și-o trăiesc,
Anii buni sau triști de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis II
E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.
O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.
Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legile Marinei Militare
Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe și folositoare;
Cel înțelept va ține cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;
*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forța navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.
*Aveți grijă ce spuneți despre Comandanții voștri,
Fie că vorbiți cu glas tare sau în șoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.
Dacă muncești de dimineața până seara
Și pentru toată truda un reproș e stimulul,
Este-n regulă ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-și domine reculul.
[...] Citește tot
poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și ofițeri, adresa este: