devenire şi supravieţuire

Umbre

când ochiul surprinde tăcerea
viaţa devine o peşteră
fără fund

supravieţuirea depinde
de gestul luminii

poezie de Teodor Dume (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retezase

freamătul lăstarilor de sensibiliate
altoită pe coarnele melcului.
Avea de ales între a-l pune antenă
pe cicatricea durerii
şi a-l răsuci până când
va fi devenit burghiu de timp
forând în enigma supravieţuirii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucigaşul

Ucigaşul devenit puternic dobândeşte forţele vitale
Ale Binelui, victoria supravieţuitorului nu-l intimidează,
El nu are o faţă a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoşele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocoleşte, patima distrugerii
Pe care el o dovedeşte din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuţii, teama este mai aproape,
Mai apare şi panica, cea mai bună aliată a ucigaşului,
Apoi vin pacificatorii evlavioşi, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce ştiam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigaşi la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiştii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune şi fugă, până unde? Interdicţii nenumărate.
Graniţe peste tot. Focul se întinde, se răsuceşte ca şarpele.
Şi, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulţesc geometric. Unii tac.
Ei înşfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de mai bine

Dacă vom reuşi să supravieţuim acestei epidemii, nu vom mai fi ca înainte. Vom ieşi cu un comportament mult schimbat. Vom avea mai multă pace în suflet, o inimă mai liberă şi o mai bună viziune asupra lumii. Cu alte cuvinte vom învăţa din greutăţi. Vom avea mai multă grijă de viaţa noastră. Vom deveni mai înţelepţi, mai spirituali. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu!

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine

Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească şi să ţopăie
în inima mea, în mintea mea, în muşchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceaţa munţilor.

Eu scriu despre tine.

Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbeşte şi apoi dispare.

Eu scriu despre tine.

Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie şi revelaţie

Nu un fapt este o poezie
ci revelaţia lui în cuvinte
ce urcă prin simţirea noastră
până ne închide în cercul luminii
şi ne face să gândim frumos.

O femeie este şi devine o muză
care este mai mult decât o femeie
din care adjectivele dau pe dinafară,
pune trăsăturile în ochii iubirii
şi creează liniile subţiri ale atingerii
cu gândul plăcerii sublime.

În mine supravieţuiesc minunatele poeme
în care viaţa şi dragostea se împletesc
şi sufletul se încarcă
cu trăirea deplină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e frustrant să ştii
că nu vei avea cui să-i spui
cum ai şters tu zorii cu spirt
cum l-ai păstrat pe ieri
într-o pungă de răbdare

nici câte precauţii îţi faci
ca să apuci cu două degete
ziua care acoperă
ceva mai mortal decât însăşi moartea

în lumea supravieţuitoare
eroii vor umbla cu feţele acoperite
şi îi vor sechestra pe novici
ca să-şi încropească un public

memoriile scrise doar pentru tine
se răzvratesc şi devin predicţii
în viitor nu vom fi
dar ne vom perpetua prin greşeli

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceste nopţi

teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoţia
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o şansă
îmi reiau supravieţuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanţe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în nişte vehicule cu farurile aprinse
să împraştie întunericul,
seara tata îmi aplică corecţia
am uitat să iubesc,
costă o viaţă,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârşitului.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bordel

eu nu sunt Toulouse-Lautrec, dar asta nu înseamnă că sunt străin de atmosferă
la naştere, statul m-a luat şi m-a băgat într-o statistică, un număr
şi din statistica aia, am văzut viaţa cu bune şi cu rele
am văzut cum se minte. în numele legii
am văzut cum se moare. la naştere
am văzut caşcaval la telejurnal
şi mai ales, am văzut întunericul. gros. păstos. rece.
ca să ieşi din bordel trebuia să descoperi uşa din dulap şi cheiţa de aur
dar cine trecea pragul, era închis. la balamuc
din bordel la balamuc. oamenii îşi zideau faţa şi desenau un zâmbet
sfinţii se estompau, deveneau transparenţi şi apoi invizibili
viaţa te învaţă. învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi
şi învăţai. să supravieţuieşti
stare vegetativă
până la a două venire. devenire.
aşa am devenit pictor de cuvinte. şi de tăceri
stampele mele descriu cel mai bine tăcerea. o simplă baricadă.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliché

Un om şi o femeie –
un accident auto
între o maşină veche şi o altă maşină, mai veche.
Circulaţia a fost deviată,
aşa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
– el şi ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supravieţui câteva zile,
deşi cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrenţuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele şi colţii dorinţei
ies la suprafaţă, iarăşi şi iarăşi.
Câţi ştiu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulaţie?
Şi datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedeşte neputinţa voinţei.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar şi carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roşii, străzi cu sens unic, taxe de trecere –

[...] Citeşte tot

poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!