Poezii despre erezie și viață
poezii despre erezie și viață.
Erezia celor trei țări românești
Motto: "Știu că sunt liber, dar simt că nu sunt." (Eugen Ionescu)
Dragostea nu poate fi îngrădită de cuvinte
Sârma ghimpată îmi strălucește
doar
pe
frunte
În călimară
luminează
doar
otrava amintirii
Tatăl meu
a fost chemat
urgent
la
miliție
Și
sfătuit
să asculte
doar
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia deșteptării amânate
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un strop de nebunie
Fără un strop de nebunie
Nu poți iubi,
Fără un strop de poezie
Nu poți trăi,
Dar ce spun eu acestor muze
Ce pun un preț pe chip, pe buze,
Care-mi impută că sunt eu
și nu le pot iubi mereu?
Religia iubirii, drage muze
E mai presus de iertăciuni și scuze,
Nu poți umbla peripatetic
Fiind și înger și eretic.
De v-am părut cumva umil,
E lecția marelui Will.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să o spun să nu par nebun
vorbeam cu un înger
uite că se poate
vorbeam despre energie
și forța iubirii ca motor al vieții
de dumnezeu vorbeam
cu multă erezie
bârfeam și noi
eu spuneam ce nu-mi spun nici mie
zideam nepătrunsul în cuvinte
toate gândurile rupte la jumătate mi le întregea
cred că așa sunt ei
nu doar nemuritori
ci și curioși
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia plutonului de execuție
Dragă Kitty dragostea pe vreme de război
nu-i o utopie Războiul este din păcate cea
mai mare utopie pusă la cale de om vreoda
tă O utopie ucigașă o utopie care se hrănește
cu viața și moartea oamenilor Și nu contea
ză vârsta sexul rasa sau nația Contează nu
mai această nesfârșită sete de sânge
Mâna încremenește pe trăgaci
Zâmbiți vă rog
Foc
după
foc
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul de-a fi tată(l)
Este o minune bucură-te Cât mai
ai timp Aș vrea în romanul vieții O
pagină a bărbaților Unde să putem
vorbi sau tăcea în voie Tot despre
femei imposibila problemă a condi
ției umane Paradox familiar(l) Am
în fața ochilor ce-mi doresc Și totuși
Sub fusta femeii nu încape decât un
bărbat îndrăgostit Ceilalți sunt cumnații
tăcerii Apropo Ai văzut cât poate ridica
o femeie Tone de frumusețe
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...
Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...
Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poala nopții
În poala nopții dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viață mii de erezii.
Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Și-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu și tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.
Reinvestim în patimi și păcate,
Riscând speranțele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Și ceru-i... ca o frunte... de poet.
Rătăcitor, prin umbre neștiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceața buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre erezie și viață, adresa este: