Poezii despre etică și religie
poezii despre etică și religie.
Fără ghizi
Poeții se nasc în poarta iadului
singuri își găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginației.
Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânță a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting și inimi și flori.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasa-te in pace!
Instinctul vorbește despre etică și moralitate
Se poate?
Instinctul nu moare
Doar hibernează.
Lasă-l în pace!
Merg în biserică să mă rog.
Cui?- Știm cu toții- Dumnezeului meu,
Dumnezeului nostru.
Voci și frisoane,
Tremurături și vorbe ciudate
Toate mă-npung,
Mă-nping de la spate.
Lăsați-mă-n pace!
Păcate. În biserică se-aud păcate.
Vreau să mă rog.
Se poate?
poezie de Laura Catana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia mâinii drepte
Pornește absența spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut
Așteptat(ă) de toți
Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuși creaua de
transmisie a divinității
pe la
hopurile etice
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Evadați din zăpadă , Editura Inspirescu (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apriorica
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori,
și mai cum.
Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului,
Etica omului pus în ștreang,
Etica vânătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont
de șirul lucrurilor, de calendar,
avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE,
care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit...
Spuse visând o herghelie de cai sub stele.
Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada unui anti-puritan
Conversau despre Progres, victorios în lung și-n lat,
Despre lumină și despre doamna Humphrey Ward
Nu-i cinstit să se pretindă c-acolo m-aș fi încruntat
Sau c-alergam prin cameră țopăind ca pe bulevard;
Am stat pe scăunel cuminte și poate-am sforăit un pic
Am dat din cap politicos în acel club sau poate sanctuar
Și-am spus, "M-am plictisit, a venit timpul să mă ridic,
Vrea să meargă cineva de aici cu mine la un bar?"
Înțelepții noii lumi cred că mustește-n ei ceva măreț, fecund;
I-ascult plin de multe dezamăgiri și de regrete
Fiindcă în opiniile lor nu găsesc nimic profund,
Iar concluziile li-s orfane de logică și de-argumente;
De ce-aș pune la zid viața simplă de-altădată
Când mie-mi displace să mănânc pe fugă, ceva frugal,
Eu poftesc piure cu cârnați, marca "notat, vin îndată",
Vrea să meargă cineva de aici cu mine la un bar?
Știu unde-s bărbații, atâția câți mai sunt,
Și, vii, furia și concordia gălăgioasă,
[...] Citește tot
poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdere de timp
De ce vindem doar spațiu, nu și timp
-Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănțuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.
Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți, în anateme.
Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.
Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proștilor neadaptați, le oferim protecție,
Discriminând normalul cap la cap!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Pseudo)adversități
sentimentele pe care le-am repetat ziua toată
nebunii încă lucizi în deznădăjdea lor de-a nu rămâne goi
în viitorul apropiat ca-ntr-un trecut redifuzat online
! fataliști, doar obiectivi am zis:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cum pasărea se cuvine să rămână a aceluiași habitat
va fi treaba ornitologilor existențialiști "ce și cum"
negru pe alb școlari conștiincioși vor da un sens
excepției de la regulă... fenomenelor inexplicabile
ca de pildă mișcarea aceasta de rotație contra omului
! așadar, ne vom mulțumi cu lumină parțială
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înserați și lacomi vom staționa la aceeași pagină
ploile vor striga seceta în spaima lor de-a nu se stinge singure
aberațiile își vor face loc în normalitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renume!?
Ce-i cu țara lui Năstase?
Toată într-o perimare
În judecăți, cu țeasta... oase,
Nu cu mințile... primare?
"Cinstea" are-un nume, Ponta,
Ce-a lipsit la curs de etic;
Spune, aurul că-i fonta...
Doctor... natural, sintetic!?
Crin, din floare albă, pură,
Liberal în gură spartă,
Stă ca-n par și tot înjură
Fără rost... Răget se poartă!?
Mediu-i iar la greu, de Plumb,
Baci de juji fu Corlățean;
La externe-i prin porumb...
Vorbe de clacă... ghiorțan!!!
[...] Citește tot
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neistoviți înfăptuim păcate
Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulțumiți de bruma căzută pe struguri,
Triști egoiști ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.
Pe pieptul Toamnei poposesc întristați,
Leneșii înlăcrimați de-a-lor sărăcie,
Îmbrățișați de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.
Un Soare se așează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Și nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.
În Sinele lor sunt aruncate săgeți de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate și adevăr,
Miraculoase săgeți ce-nvie conștiința etică,
In unele capete, ce și-au pierdut Dumnezeul.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre etică și religie, adresa este: