Poezii despre existență și mersul pe jos
poezii despre existență și mersul pe jos.
Călătorie
oriunde am mers
am purtat universul în mine
că am mers cu autobuzul, că am mers pe jos
l-am ținut înfășurat în umbră
să nu se topească la soare
cele patru puncte cardinale
le-am pus într-o lacrimă crudă
și n-au simțit durerea când le-am smuls
din hotarele lor nesfârșite
am adunat totul în praful din suflet
și acum de abia mă mai târăsc
printre gropi și schelete de stele
ce au murit deodată cu Eva
mi-am câștigat libertatea
prin simplul fapt că exist,
port universul în mine
și mor
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vâsle frânte
Vara vin doar vase-n golf
și valurile uită să aducă alge, scoici.
Coasta pare săracă fără ele -
nisip, sfere mici fără suflet,
stele care-au apus milenii aliniate.
Catargele par zeități grecești
ce judecă ființe fără grai,
iar bărcile cu dungi albastre
în ciudă stau cu spatele la lume.
Vara vin doar vase-n golf,
cerul stă martor realității.
Miresmele sărate de pe mare
ce vâsle reci prindeau de mâini,
duc dorul oamenilor ce trăiesc aici.
Pontoanelor le-au crescut aripi cu pene negre,
ce val cu val se înnegresc mai tare.
Dar ele nu se văd, nici nu se simt...
De fapt nici nu există.
[...] Citește tot
poezie de Kevin Iovănescu (29 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transportul în comun
Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experiența minunată
Din transportul în comun.
Vă prezint în continuare
Niște scurte argumente,
Și exemple pertinente.
Așadar și prin urmare:
Poți s-ajungi oricând în stație,
Ca să îți aștepți mașina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu grație.
După-o lungă așteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de mașină
Cu trei locuri. În picioare.
[...] Citește tot
poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Negrul
E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...
Sumbrul e gând de nepătruns
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...
Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier
Să zboare în înțelept de corb
Să-și cânte nopțile de greier?...
Închis în mantii monahale
Se pedepsește corp în schisme
Din grotele neanderthale
Se prevalând de erotisme?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânări stinse
tot ce ține de moarte există
în mine și în lucruri
doar numele
poate face diferența
întâmplările sunt aproape aceleași
și nimic nu mă leagă de ziua
care sfârșește în mine
oamenii au uitat să mai salute
ba chiar și mersul pe jos
copiii habar nu au să joace șotron
în locul cheii de la gât atârnă oboseala
e o zi ca oricare alta în care
nu se mai întâmplă nimic...
azi a murit mătușa din partea lui tata
de la o vreme vorbea în somn
ultima dată am văzut-o în curtea
spitalului municipal
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și mersul pe jos, adresa este: