existenţă şi meserii

Ruşinea

Există meserii, ştim bine,
Mai ruşinoase, şi nu rar,
Cum este cea de căcănar,
Ce-şi cere sporul de ruşine
Aceasta-n timp ce-un oarecine,
Ia sporuri într-un mod barbar
Stând la birou, sau prin vreun bar...
Ruşinea nu e pentru sine;
Hingherul Niţă, supărarea,
Nu şi-o reţine, dă din mâini,
Dorind să-i crească bunăstarea
Să-şi cumpere mai multe pâini
Şi să îşi schimbe încadrarea,
Ca vrednic "poliţist... de câini."

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută şi stricată...

Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îţi caţi de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit şi stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îţi practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăceşti în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiaţă,
Ce îţi acopăr obosita faţă,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec eşti de boli şi dezmăţare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor eşti tu de patimi şi plăcere.
Aspiri şovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit şi mintea stearpă
Privită eşti de toţi, ca o otreapă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu optimist

în viaţa mea mulţi prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii
sufletul meu la încercări rezistă
se umple ca timpul cu mărturii.

pe scena vieţii mă simt artistă
să fiu poet e artă între meserii
în viaţa mea buni prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii.

am învăţat să fiu mereu optimistă
să trec întotdeauna prin intemperii
aprind o lumânare când sunt tristă
mă rog şi-apoi prepar picanterii.

în viaţa mea mulţi prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ringul de dans

Dansul este desfătare, artă, pasiune,
O meserie demnă, răsfăţ, reuniune,
Antrenează descărcări de energie pură,
Prin exaltări vioaie, privirile le fură.

Ritmul şi armonia te îndeamnă să exişti,
Chiar şi nepriceput, timid devii tentat să rişti,
Păşeşti entuziasmat spre cine te aşteaptă,
Plăcerea depăşeşte şi etică şi treaptă.

Zvâcniri armonioase de demoni sau de îngeri,
Sustrag toţi partenerii din tainice înfrângeri,
Senzorii vrăjiţi acced idei efervescente,
Arzând emoţii tandre în dulcile momente.

Energii ce leneveau ca într-o inhibare,
Aşteptau mâna întinsă spre descătuşare,
Vorbele devin vacarm în muzica ritmată,
În priviri e-înfăşurat băiatul lângă fată.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop (8 august 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru precar

Între învăţăturile trecutului şi năzuinţele ce ne străbat,
Pendulăm "de ce"-ul pe hotarul dintre vorbă şi faptă;
Cu fiecare clipă, reinventăm meseria de acrobat,
Încercând să ţinem cumpăna vieţii cât mai dreaptă.

Căutând insistent fragilul echilibru de stare,
Regretul ne jefuieşte de tăcerea din cuvânt
Cu braţul ce-şi încheie întrebător a sa mişcare
Când unul din talere se-nclină spre pământ.

Cumpănirea perfectă fiind în sine dureros de revelatoare,
Nu există nicio bucurie în această lume, pe alocuri, derapată
Fără o pondere mai mică sau mai mare de supărare
Pentru a o echilibra, în bună parte, pe o scară predestinată.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Stau încă drept pe brâul de redută –
vreau să adun din fiecare zi ce pot,
nu las de-o parte treaba începută,
rămân al vieţii mele simplu matelot.
Mulţi dintre voi mă ştiu din auzite,
dar ce contează pân-la urmă cine eşti? –
nu hainele ce-ţi cad bine croite
te-nvaţă tainele zidirii omeneşti.

Din slovele-adunate-n câte-o carte
cu trudă grea, cu multe renunţări,
discipolilor mei le-am făcut parte,
să urce-n meseria lor triumfători.
Nu am dorit să simt pe cap cununa
deschizătorului de cale prin cuvânt,
sunt numai cel ce-şi caută întruna
menirea existenţei pe acest pământ.

Ajuns acum în toamna răzvrătită
a neputinţelor din trupul omenesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul gloatei

există îndeajuns de multă înşelăciune, absurdă violenţă plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
şi cei mai pricepuţi în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedaţi urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
şi cei mai meseriaşi în război sunt cei care laudă pacea

acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste

fereşte-te de predicatori
fereşte-te de aşa zişii cunoscători
fereşte-te de cei care citesc mereu cărţi
fereşte-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
şi de cei care sunt mândri de ea
fereşte-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
fereşte-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu ştiu
fereşte-te de cei care au nevoie de gloată căci

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, domn' poliţist...

- N-ai voie aici, mamaie!
- Iartă-mă, domn' poliţist...
Dar c-o pensie-aşa micuţă,
Abia dacă mai rezist.

Mă trezesc de cum dau zorii,
Şi vin să strâng un bănuţ,
Foamea mă obligă, maică,
Stau în ploaie şi-n friguţ...

Lumea trece, lumea vine,
Însă puţini se opresc,
Să cumpere de la babă,
Cei mai mulţi mă ocolesc.

Tricotez de copiliţă,
Şi la anii mei n-am carte,
Degeaba îmi spui matale,
De-autorizaţii, acte...

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, aşa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel şi eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanţă,
Câţiva mangoţi de investesc într-o asemenea speranţă,

Şi-n special, pentru covrig, o şansă nu cred că există
În viaţa mea ca să-l câştig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleaşi numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni şi mie rândul,

De aia mă şi îngrozesc, ce-oi face când voi câştiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuţa mea cu trei şoproane, confort nu-mi va mai oferi,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte şi-n avânt nesăbuit
Nălţat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulţumească
Preabunei sorţi, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viaţa în cuvinte.
Mereu esenţa scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!