Poezii despre existență și roboți
poezii despre existență și roboți.
Balada câinelui
... în balada lui tristețea e fatală
și dragostea de om, la nebunie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât căneasca asta melodie...
și între noi și lumea animală
există absoluta armonie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât câinească asta melodie
chiar dacă era noastră-i dijitală
chiar dac-acced roboții la domnie
nu poate fi o așteptare mai totală
decât câinească asta melodie
când va veni și clipa lui brutală
și se va stinge-n lînă agonie
divinități pentru iubirea lui totală
au să-l ridice, cred la rang de omenie...
poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Certitudine
privesc în jos apa cea lină
privesc spre cer albastru sus
pulsează-n jurul meu lumină
mă simt departe de apus
cu bucurie trăiesc clipa
ce Dumnezeu mi-a dăruit
și nu-mi permit să fac risipă
neîmplinind ce mi-am dorit
cu certitudinea-n privire
că sunt... exist... și incă pot...
deschid în cartea vieții file
alung ideea de robot...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Near future"
Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.
Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!
Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.
Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmașii noștrii, viitorul...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cosmic
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar
În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pacea aceasta de o mie de ani
până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ziduri...
Între zidurile de ciment,
Sunt cărămizi îngropate, anunțând tăcerea
Unei noi lumi.
În cochilia lor, dorm
Sufletele de piatră,
Într-o tăcere asiduă, vinovată...
Fotoni de lumină
Mângâie plângerea nopților reci
Căci sufletele de piatră
Dorm în tăcerea
De pereți îngropată.
Trebuie să devenim stânci,
Cu suflet non-invaziv,
Să nu plângem din orice motiv...
Roboți visând la expansiune,
Nu capăt de lume.
La containere s-au aruncat sentimentele,
Nu mai există umanitate,
Doar un creier mecanic...
Nu există adevăr, nici dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâția ani
atâția ani făcuți din dorințe care mai de care
mai incontrolabile la fel ca lunile pustii pe care le-ai
admirat pe fereastra fumurie
dorindu-ți să fii acolo
atât de departe încât sângele tău să se prefacă în praf
atât de aproape de tine încât să nu mai poți respira
liniștea e până la urma cel mai apropiat aliat al tău
vezi soarele înghițind pământul
ca un monstru din basme
dar toate astea sunt un balast pentru a spune că
tu și sângele și respirația ta
sunt absolut întâmplătoare
acum o țigară pe jumătate stinsă într-un pahar de whisky
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego sum
dumneata ce hram porți?
care va să zică crezi că ești om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști?
cum dovedești că tu ești om, dar Dumnezeu nu există?
și de unde știu eu că nu ești robot?
de ce înoți în apă dacă nu ești pește?
de ce zbori dacă nu ești vultur?
ori unde-ți zboară mintea de te cațeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puțin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ți-a dat pofte și sentimente?
ori poate viața altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia și să-ți aperi femeia și copiii
spui că îți plac mai mult fluturii, berzele, lupii și chiar și viermii
că te încîntă mult iarba și florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simți ceva mai mult,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arrière-fond
seara debutează fără nume
acest spectacol frugal lipsit de pretenții
mulțumindu-se cu droaie de figuranți
veniți de undeva de la capătul lumii
într-o nepăsare... într-o neputință
inevitabil atrași de gaura neagră
a unei scene îndepărtându-se
*
aplauzele stârnesc
albastru-cu-vid
stupoare!
prin tine umblă
vietăți cu priviri închise
contaminându-te
enunțurile urmează aceeași traiectorie circulară
nicio revelație nu se schimbă în duminici!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și roboți, adresa este: