existenţă şi viziune

* * *

Priveşte această zi!
Fiindcă înseamnă viaţă, însăşi viaţa vieţii,
În iutele său curs
Stau toate adevărurile şi realităţile existenţei tale:
Fericirea creşterii,
Gloria acţiunii,
Splendoarea frumuseţii...
Căci ieri e doar un vis
Şi mâine doar o viziune,
dar un astăzi bine trăit, face din orice ieri un vis de fericire
Şi din oricare mâine o viziune de speranţă.
Priveşte bine, aşadar, această zi
Şi adu salutare zorilor!

poezie de Kalidasa
Adăugat de Jenei Georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanta

Uneori - rezonînd
cu tot ce piere
(sau nu mai există)
intense viziuni
polifonice - irup
dincolo
de orice înţelegere

... poate unde - înţelegerea
nu oricînd (şi oricum)
poate cuprinde - gîndul
întors - asupra lui însuşi
negînd

... întors - mai plin
de cele neînţelese
decît de Înţelesul
acela
... ce poartă - în sine
ecoul

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cochetat

Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe faţă
Si sentimente la vedre,
Acum susţin stilul propriu
Acum ştiu că există iscusinţă
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzaţie
Satisfacţii în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conştiinţa personală
Cu reverberaţii neţărmurite
În cugetări transcendentale.

poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăbovesc

zăbovesc atemporal printre rosturile zilei
delimitată de toate miresmele.
cu mine e arderea fără flacără
în urma căreia nu mai creşte nimic.

dorm între două emisfere
foarte departe şi tot mai subţire de lume, de tine,
într-un exil aglomerat de oameni.

vertijuri de roz dispar,
viziuni tocite din detalii închipuiesc ploi calde pe umeri,
fisuri în ziduri şi-n aşternut stupoare,
petale de mâini şi picioare sfidând incertitudinea mea că exist.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni lucide

gânduri albastre, violete, maro
le propulsez spre cer semn că exist
le împart în lume în formă angro
culori să nuanţeze spiritul altruist.

maeştrii de cuvinte farmecă viitorul
porniri pasionale iubiri alimentează
în scenarii de viaţă eu sunt autorul
o lume virtuală mă emancipează.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
poeme cu picioare aleargă prin lume
prind aripi de zbor sentimentele mele
mi-au adus faimă mi-au creat un nume.

clipele golaşe se îmbracă în sunet
animându-mi ecoul rănit de un tunet.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ştiu,
arăt ca un dezertor,
lumea era contorsionată acolo,
nu exista departe,
doar un fix fără chei,
sunt murdară de viziuni pe haine şi tălpi,
m-am ras în cap
pentru ca viitorul acela
să nu mă poată reţine,
singura mea vulnerabilitate la profeţii
era umanul.

îmi dezbrac holera pe pragul acesta,
tu nu mă cunoşti din dinafara aia
căreia i se infecta timpul
câte 1 centimetru de negru
pe zi.

acum,
vin înaintea ta în inima goală,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rămâi gol

astă seară stăm cocoţaţi pe lună spargem seminţe
gândim la ţăranii care-şi duc dorul
leului vândut
a vieţii pierdute şi al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic

"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor şi se sărută
cu aceaşi discreţie prin care vrei să te naşti
a nu ştiu câta oară

back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorţii
privim anotimpurile cum îşi schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelaţiei
te sărut pentru ultima dată
tu firava fiinţă care nu exişti
creată doar în interiorul exteriorului eşti peste tot

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Neamţu

Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.

Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.

Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simţire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranţe, câte visuri a păstrat?

Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morţii inima e stoars-acum,
Şi imaginele-s şterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori îşi face drum.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La aceasta oră poetul vizionar Mihai Eminescu s-a stins
şi odată cu el geniul românilor a intrat în lumină
Visează în inima ai totul
Cei care m-au pregătit pe mine sunt oameni
mai presus de toate este ţara mea până la ultima picătură de sânge
copiii graniţele tu şi alte iubiri de oameni
nu există motivaţie politică pentru noi decât ţara
În anul 1989 trebuia să murim dar am renăscut cu modestie
ţi-o mărturisesc prin puterea gândului
Ne apărăm şi astăzi şi în viitor
de câteva mii de ani.
trebuie sa te apar de tine
trebuie să luăm cu noi tot ce nu s-a dat şi pregătit România va rămîne întreagă şi fericită
avem semnale reale de bunăstare a lui Dumnezeu
care este semenul nostru?
te pup cu sinceritate.
Când sunt pregătit, copiilor le voi spune ceva.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foile

zilnic mă trezesc cu gândul că trebuie
ceva
să se-ntâmple,
între haine găsesc scrisori de când
neliniştit cu privire la trecerea timpului
îmi închipuiam iubirea o femeie matură,

nu ştiam cum va fi cea de care mă înfioram
numai la gândul că există.

între singurătate şi boală
ajunsesem la punctul în care jucam o scenă
erotică după stâlpul din stradă
înclinaţia umbrelor faţă de axă pretindea aceeaşi viziune
din moment ce mâna ocupa jumătate din casă,
mă poticneam în scrisul mărunt
ca primul pas de pe lună,
de-a lungul liniei
în
galben,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!