Poezii despre filozofie și superlative
poezii despre filozofie și superlative.
Pulvis
Imensitate, veșnicie,
Tu, haos, care toate-aduni...
În golul tău e nebunie, -
Și tu ne faci pe toți nebuni.
În fața ta sunt cel mai laș.
Imensitate, veșnicie, -
Iubesc o fată din oraș...
Învață-mă filosofie.
Imensitate, veșnicie,
Pe cînd eu tremor în delir,
Cu ce supremă ironie
Arăți în fund un cimitir.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiunea editorilor
În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioți
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca și ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecții de istorie și de geografie.
Mai târziu, devenind adulți
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuși, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
și, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofii și plugarii
Cu-ai săi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odată,
Ca să facă p-o câmpie o plimbare-ndătinata.
Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare
Înșira câte-o legendă, câte-un basm ori o întâmplare;
Craiul însă, dus pe gânduri, n-asculta vorbele lor,
Ci, tăcut, își păzea drumul călărind încetișor.
Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace
Îl lăsară-n draga voie, să gândească orice-i place,
Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat:
Cine este oare-n lume omul cel mai învățat?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui filosof indian
Cea mai înaltă capacitate a inteligenței umane este exemplul!
Oamenii se iau unii după alții!
Observând nu schimbi nimic in jurul tău...
Judecând îi turbezi cu pietrele aruncate în jurul unei flori de tine sădite și ruptă în fiecare zi, răsădită iar si iar, ruptă mereu în ochii tăi...
Ia un pumn de pământ și o sămânță și dăruieștele celui ce rupe, nu-l mai privi cum distruge. Căci în tine poate încolți ruperea în două...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea-n simbioză
de când mă știu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit și ea deodată cu mine
vara se sfârșeste dar de-aș fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.
mă detașez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar și când lacrimi curg șiroi pe obraz.
adevăruri despre viață le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinți și profii.
mă străduiesc să iau prețioase decizii
cu noianul de vise să urmez teozofii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă așteptam
din partea profesoarei de științe
exacte să fie cea mai boemă
dintre colegele noastre: să cultive în serie
mașini de mizerie la
îndemnul unei parcări cu picioarele obo
site în sus
(?!)
cu oasele masate într-o roabă pe
numele ei tanti florica... de fată
strecurată printre patru
mii de cilindri în vestul cu ochii pe un
talon de parcare în zone
de-un galben săpun sau șampon
de perucă de epocă re
volută cu grație
claxonând pe acei
mai tinerei dintre fii filosofiei
chibritului scăpătat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia ploii
se bucură câmpul sub ploaia mocănească
și arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.
cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanța toamnei
țesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.
în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viață până la temelie.
filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru Brigitta
De ziua ta,
Deși nu te-am uitat,
Nu ți-am urat nimic din ce-ți uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici "La mulți ani cu sănătate"...
Nici doctoratul în filozofie -
Un fel de loz câștigător la loterie...
Nici limpezimea minții lui Socrate -
Bătrânul filozof, privit numai din spate...
Și nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-și încurcase
"Imperativul categoric",
Sărmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ți-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 7 (22 decembrie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dulce nebunie
Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomenești zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ți aparține ție
Și mergi pe drumul vieții instinctiv.
Iubirea-ți poate fi prieten fals,
Ce te înșală și îți joacă feste,
Plutești suav și dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezești că... nu mai este!
Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poți, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.
Degeaba lupți, te zbați, nu ai scăpare
Speri, rațiunea, de-ajutor să-ți fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre filozofie și superlative, adresa este: