genialitate şi religie

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, preot al libertăţii,
Nu plânge pe cenuşa geniilor străbuni,
E timp sa nalţi stindardul în numele Dreptăţii,
E timp să-ţi calci tiranii, e timp să te răzbuni.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilă înger

Copilă înger - vis în mirare,
Când lipeşti sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.

Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ţi blondă în rece-eter,
Haina-ţi lumin-a serei rozalbe,
Tu eşti un geniu gândit de cer.

Tu eşti cântarea înaripată,
Iar eu suspin sunt ce te îngân;
Cântare dulce şi tremurată
O, du cu tine al meu suspin.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Collier

Puneţi-- vă din nou, o, dragele mele perle,
Întotdeauna să te duci!
Spiritul meu balansîndu-se la vise moi.
Urmează-ţi conturul genial.

CÎnd mi-am făcut colierul, în curând mîna mea l-a placut,
Perle în timp ce se rostogolesc, arată ca un plâns;
Aşa că, dă-mi zile, lasă mâna lui Dumnezeu să conducă:
Uneori, clar şi vesel, uneori covoraşe de durere.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis

O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Luceafăr al poeziei româneşti,
până la altarul de unde ne priveşti,
Şapte vieţi dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta eşti de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Eşti steaua nepieritoare a neamului românesc,
eşti mândrie, eşti onoare, pe pământul strămoşesc.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţa-i divină

Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii
toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti
te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine
de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înăltime.

Ştim precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul,
Să fie şi Dumnezeu,
Asta din cauza gravitaţiei
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.

Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească,
Pentru că nu putem sta altfel,
Când avem în noi genial înălţimii,
Ca peştii zburători
Dorul aripilor adevărate.
Zi şi noapte continuăm
În plafonul nostru scund.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Diogene

Dacă omul e-o greşeală
Şi Dumnezeu – Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Ţara noastră nu-i normală!

Cu o cântăreaţă cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...

Şi să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
– Diogene fără-astâmpăr –
Adevărul din ţicneală...

Dacă omul e-o greşeală!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşeam şi eu
în antic metru

le-am dat bineţe fără plecăciuni
fără mătănii
simţind în ei şi oameni buni
şi răi şi genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet şi senin
şi lin ce zboară
şi Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung şi lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
şi-n alte sate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul mi-e o lume

Deşertul mi-e o lume, cu chipul tău de faţă,
Şi lumea mi-e deşertă când vei să nu trăiesc.
În tine mi-am speranţa, în tine am viaţă,
Şi fără tine toate sunt negre, le urăsc;
Dar mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

De sunt în adunare şi saltă veselia,
Când danţul se răpede pe pasuri de zefir,
Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria,
De eşti ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir
Şi eşti etern în minte-mi, ş-etern sunt fericit.

Ş-atuncea, ca un geniu, ca vie zeitate,
Cu păru-ţi cel de aur în unde resfirat,
Într-o mulţime rece, faci pieptul meu a bate;
Prin ceruri zbor atuncea, şi raiul am aflat,
Şi mi-eşti etern de faţă, ş-etern sunt fericit.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!