Poezii despre mulțumire și religie
poezii despre mulțumire și religie.

Ruga Sfântului Ioan Scărarul
Când
să-i
mulțumesc
și eu
Ia-L
pe
Dumnezeu
De
unde
nu-i
Și-am
îngenunchiat
și
mai sus
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (18 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Biserica
La biserică venim
Domnului să-i mulțumim
Pentru viață, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,
Pentru floarea din grădină
Și a soarelui lumină,
Pentru frați, pentru surori
Și părinții iubitori.
Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste și ne iartă,
Lângă noi este la greu
Și ne apără de rău.
Preoții ne dau povață,
Cartea sfântă ne învață:
Credincioși și buni să fim,
În genunchi să mulțumim!
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbește, iubește, ajută
Dacă vrei să fii bogat, zâmbește!
Privește cerul înalt, iubește!
Spune o rugăciune, oferă o floare,
Întinde o mână, arată onoare!
Pentru viața ce-ai primit
Lui Dumnezeu să mulțumești.
Cu sufletul linștit,
mai fricit ai să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când nu sunt ocupat cu nevoile trupului
caut idealuri pentru umila mea viață
poate de aceea clădesc piramide înalț ode
și îmi caut un dumnezeu căruia să-i mulțumesc
sau mai degrabă să-i cer socoteală
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Divin
Am cunoscut-o în pragul primăverii
Îmbrăcată în miresme și petale
Mi-au prezentat-o cireșii, vișinii și merii,
Venită din lumea sacrelor vestale.
Sau poate înger inocent zburând
De pe Calea cerului Lactee
In livada mea aterizând
Cu chip și grații de femeie.
Mulțumesc, divinitate, pentru darul tău
Făcut versificatorului Penescu.
Sunt mai îndrăgostit decât Demonul lui Lermontov
Si decât Luceafărul lui Eminescu.
poezie de Tudor Penescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Azi am intrat în casa ta... (La inaugurarea Bisericii Baptiste "Harul")
Azi am intrat în casa ta
Să-ți aducem iar prinos,
Căci noi suntem întotdeauna,
Veșnici frați întru Hristos.
Îi mulțumim lui Dumnezeu,
Și-avem în suflet bucuria,
Căci El, e cu noi mereu,
Dându-ne speranța și tăria.
Vom fi mereu în rugăciune,
Pentru a slăvi numele tău
Și cu adâncă plecăciune,
Avem un singur DUMNEZEU.
Te rog să fii Doamne cu mine,
Tu fiind ce este mai frumos,
Care-mi faci zilele senine,
Mie și fraților întru Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (28 octombrie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Așteptare
La o masă de piatră rotundă
cu scaune împrejur
se așteaptă să se așeze apostolii,
nu vine nimeni,
pe aleea din față trece o familie tânără,
Dumnezeu o admiră, privește cum se sărută
și pleacă mai departe mulțumit
de poezia facerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus
Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârșit,
Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.
În gheara sorții strâns fără cruțare
Nu am dat înapoi și n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.
Dincolo de blesteme și de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-amenințări și patimi
Sunt și voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.
poezie celebră de William Ernest Henley, traducere de Leonard Neculae
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mulțumire și religie, adresa este:
